Ca intre prieteni, pentru prieteni...

Traim intr-o lume  a vitezei. Ne deplasam cu viteza, facem totul cu viteza, nu avem timp sa ne oprim sa ne mai uitam in jur. Nu avem timp sa admiram frumusetile naturii. Nu avem timp sa ne bucuram de micile bucurii. Nu, nu mai avem timp. Alergam, calcam peste tot ce gasim in cale, chiar si putin in stanga sau dreapta, alergam si strivim sub talpi totul. Nu ne mai intereseaza daca ranim pe cineva, nici nu ne uitam in urma, alergam, ne miscam cu viteza. Nu mai avem timp sa ne vedem cu prietenii, nu mai avem timp nici macar sa dam un telefon sa vedem ce mai fac, sau sa stam in fata computerului sa scriem un scurt email. E trist, e foarte trist ca nu ne dam seama ca traim in aceasta lume a vitezei si nu realizam ca viata trece, ca acesti frumosi ani trec peste noi si ca nu stim sa ne bucuram de si cu prietenii. 

the Cowgirl from Carpati!

And the winner of Go Texan Day is....me! I won the contest of best dressed cowgirl!

 Am castigat concursul organizat pentru cea mai frumos imbracata persoana feminina=cowgirl!

Slang / Zicala

You can’t discover new oceans unless you have the courage to leave the shore!

Nu poti descoperi oceane noi decat daca ai curajul sa pleci de pe tarm!

Miercurea Fara Cuvinte - Supravietuitorii

They made it through the wildfire!

Life in Picture

Ce astept eu de Valentine’s Day?

  Ce astept eu de Valentine’s Day? Astept sa impart aceeasi dragoste si acelasi respect cu cel pe care mi l-am ales partener de viata. De ce? Pentru ca el este pentru mine cel mai bun partener care exista. Nu contest ca si tu cititorule ai un cel mai bun  partener, dar el este penru tine cel mai bun, asa cum al meu este cel mai bun pentru mine. Nu imi place cand aud: sotul, sotia, sau mama, fiica, fiul meu este cel mai bun din lume. Nu este adevarat. Fiecare dintre noi avem pe cate cineva care este cel mai bun pentru noi insine. De aceea ne-am legat destinele, de aceea impartim totul, de aceea inimile noastre bat la unison si tresar unul pentru celalalt. Fiecare dintre noi are pe cineva care este cel mai bun din lume pentru el insusi. Fiecare relatie are urcusurile si coborasurile ei, dar daca luptam sa ajungem in varf, daca infruntam greutatile impreuna, victoria va fi a amandurora, iar celebrarea victoriei este unica. Aceste momente ne unesc si ne aduc mai aproape unul de celalalt, iar piedicile trecute impreuna ne intaresc relatia. Dupa o perioada de timp devenim prietenul cel mai bun al partenerului de viata. El este confidentul nostrul, el este umarul pe care ne plangem necazul, el este cel pe care il luam de mana si zburdam prin fericire. El este totul, iar universul se misca si se aduna in jurul lui. Asta astept eu de la aceasta zi. Sa celebram iubirea, respectul si prietenia care exista intre noi. Sa serbam bucuria de a ne avea unul pe celalalt si sa ne bucuram de fructul acestei relatii care este cel mai frumos lucru care ni s-a intamplat si pe care il avem.

Happy Valentine’s Day everyone!

Stoluri de parinti

Multi dintre romanii din America au parinti in varsta, cu putine cunostinte de limba engleza, si carora le e teama (desi uneori nu ar vrea sa recunoasca acest lucru) sa calatoreasca peste ocean pentru a sta cu noi. Cei care nu au ei insisi probabil cunosc pe altii in aceasta situatie.

Pentru mai multa siguranta, pasarile calatoare calatoriesc in stoluri. Acest grup de discutii a fost creat pentru facilitarea acestei strategii cu parintii care au deja un punct comun de plecare (Otopeni, sau Ferihegy pentru cei din vestul tarii), un punct comun de sosire, si o perioada comuna de sedere in State --de exemplu iarna pentru sudul Statelor Unite. (Evident, durata exacta va fi negociata intre persoanele interesate). Pe langa usurarea calatoriei, parintii care calatoresc impreuna se vor cunoaste unii pe altii, ceea ce le va oferi un mediu social imbunatatit cat sunt in State.

Aceasta initiativa apartine unui prieten roman stabilit in State. Un prieten pe care l-am intalnit aici in State, si a carui familie i-am cunoscut-o tot aici. Fiind la departare de tara, la departare de familie, de prieteni, ne apropiem noi cei de aici si ne suntem prieten unul altuia chiar daca ne vedem de cateva ori pe an, sau poate ca vorbim la telefon sa zicem o data pe luna...poate. Dar asa simtim ca nu suntem singuri, iar bucuria este si mai mare cand unul dintre noi are vizitatori din tara, mama, tata, frate, nu conteaza, este cineva venit de acolo, de unde sunt toti ai nostri. Este cineva care aduce o sticla cu vin sau cu tuica si din care bem toti cate putin, ca este de acasa, chiar daca la magazin gasim sa cumparam si Feteasca si Busuioaca, etc, parca nu e la fel ca cea adusa de o persoana reala. Cand avem o petrecere, bineinteles ca si musafirii sunt bineveniti, si chiar putin in centrul atentiei. Ei ne mai zic cate o barfa din tara pe care poate ca o stin din ziare sau de la TV, dar are alt farmec cand e povestita de cineva care traieste in mediul din Romania. Asa i-am cunoscut parintii acestui prieten, si toti ne-am bucurat sa avem niste parinti printre noi. Din pacate, a doua oara cand i-am intalnit pe parinti, traia doar tatal, mama se dusese, era in fata noastra in sicriu, si noi toti care ne intalnisem cu o luna inainte la petrecere, acum eram din nou impreuna, dar… la slujba. E tragic si nu sunt cuvinte care sa descrie durerea prin care sotul si fiul au trecut si trec. E tragic, pentru ca niste clipe minunate s-au transformat intr-o amintire trista. E trist pentru ca noi toti am baut din sticla de vin adusa de acasa…dar nu asa cum am fi vrut noi toti…Multi din cei din tara au cunoscut-o pe aceasta mamica, care a fost profesoara la facultatae in Iasi si a scris numeroase articole si carti de specialitate. Deci, daca aveti timp si aveti un subiect, va rog sa intrati pe

http://groups.yahoo.com/group/stoluri/ 

care este un grup la inceput de drum si care se vrea a fi un grup de discutii.