The journey of an emigrant / Jurnalul uni emigrant 1

Inca de cand am inceput sa scriu pe acest blog, am vrut sa scriu despre plecarea noastra in USA. Mi-a luat ceva timp sa imi fac curaj sa recitesc scrierile de acum 6 ani, dar inca nu pot scrie despre despartirea de parinti si de prieteni. Niciodata nu voi uita soaptele mamei mele cand ma strangea in brate in fata portii: nu plange, nu plange. Niciodata nu voi uita imbratisarea tatalui meu, atat de linistitoare si calma in toata acea nebuneala. Niciodata nu voi uita taria cumetrei noastre, si imbratisarea prietenei mele, cand sufletul meu striga in mine: tine-ma, nu ma lasa sa plec, tine-ma aici cu tine. Niciodata nu voi uita privirile lor la aeroport. Si de fiecare data cand ma reantorc si vizitez Romania, la despartire am acelasi sentiment de durere sufleteasca, cu toate ca astept cu nerabdare sa revin la viata normal cum o numeste al meu copil, sa revin la casa noastra si la realitatea pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o aiba.

Since I have started to write on this blog, I have wanted to write about our journey to USA. I needed some time to encourage myself to review all the composition I written 6 years ago, but still, I cannot write about the separation from my parents and my friends, I would never forget my mom’s whispers while she was hugging me tight in front of the house: do not cry, please, do not cry. I would never forget my dad’s hug, so soft and calm while everything around me was spinning fast. I would never forget my son godmother’s cold and calm, and even My friend’s hug while my soul was  screaming: do not let me go, do not let me go. I would never forget all those faces at the airport, and every time when I go and visit Romania and I have to say good-bye, I have the same feeling of breaking my hart even though I cannot wait to come back to a normal life as my son name it, to our house and to real life that everybody should live.

ZAPADA

Cred ca ati auzit la stiri ca in Texas va ninge si ca statul este in alerta. Ok, si ce e cu asta ma ve-ti intreba. Pana aici toate bune si frumoase, dar partea frumoasa este ca in Texas nu ninge. Nu a nins in nu stiu cati zeci de ani. A nins putin acum doi ani, si toata lumea era afara in slapi, cu fesuri pe cap, fulare si manusi in mana. Haine groase? Nici vorba, tricouri si ceva pe deasupra. Si toti erau echipati cu aparate foto si camera de filmat. Dar si mai frumos este, ca aici se iau masuri eu le zic putin cam extreme – doar de, vin dintr-o tara unde se conduce pe zapada, unde se traieste cu zapada. De data asta, au cam exagerat zic eu. Si de ce zic asta? Pai de o saptamana la stiri se anunta aceasta ninsoare, care are doar 70% sanse. O parte din scoli au terminat mai devreme cursurile, iar azi nu se invata, cel putin scolile din si in jurul Houstonului. Vor fi inchise azi, si ne trimit email-uri cateva pe zi sa ne anunte ca nu se invata si sa stam in casa. Unele companii de asemenea nu lucreaza azi. Din ce am vazut la stiri, rafturile sunt cam goale prin magazinele alimentare, exact ca atunci cand vine vre-un uragan. O sa radeti, dar soferii de aici nu stiu sa conduca pe zapada. O intamplare nostima petrecuta acum cativa ani in state: intr-una din dimineti era zapada afara cam de 1cm si prietena mea trebuia sa mearga la serviciu, dar i-a fost frica sa conduca pe zapada, asa ca a hotarat sa mearga pe jos – alt lucru neobisnuit aici in state. Si a oprit masina politiei langa ea si au dus-o inapoi acasa, ca nu lucra nimeni si totul era inchis in ziua aia, inclusiv magazinele. Toate astea, din cauza unui centimetru de zapada.

P.S. Pozele sunt de la ninsoarea din Katy TX  12/4/2009.

Gossips - Barfe

E frig in Texas, e foarte frig, in jur de -5C. Asta e foarte frig pentru Houston TX. De obicei peste tricou mai luam o geaca subtire sau un pulover. Dar azi mi-am scos haina de blana. Ganditi-va ca oamenii de aici nici nu au haine groase, pentru ca nu le sunt de folos. O gluma buna care am auzit-o legat de vremea de afara: Hei draga, am auzit ca e asa de frig afara incat Clinton a dormit cu Hillary in acelasi pat.

It is cold outside, very cold, around 23F. It is very cold for Houston TX. Usually we were T-shirt and a light jacket or a pullover. Today I was wearing my fur coat. Imagine that people do not have heavy jackets here, because they do not need it. A good joke I have heard about outside temperature is: Hey baby, I have heard that because of the cold weather, Clinton slept in the same bed with Hillary last night.

Miercures fara cuvinte

Shoes – Pantofi

Pantofi – un hobby sau o boala? Cred ca noi femeile il putem numi un hobby sau o boala? Nu cred ca stiu raspunsul corect. Dar stiu sigur ca e cosmarul consortilor nostril. Cate dintre noi se pot abtine sa nu cumpere o pereche de incaltari cand intra intr-un magazin? Sau mai correct spuns, cate dintre noi se pot abtine sa nu intre intr-un magazine de incaltaminte? Fie ca ne place culoarea, sau modelul, ori ii gasim la reducere si pur si simplu nu ne putem abtine sa nu cumparam. Cate dintre noi fetele nu avem pantofi care pur si simplu nu i-am incaltat deloc? Cred ca suntem incaltamalcoolice.

 Iubesc incaltamintea!

Shoes – a hobby or an illness? I think we – women can say it is a hobby, or maybe a illness? I do not know the correct answer. But I know for sure that it is our hubby’s nightmare. How many of us cannot stop them to buy some shoes when we are in a store? How many of us can stay away from a shoes store? We always find an excuse to buy shoes: color, the model or they are in sale. How many of us have shoes and never used it so far? I think we are shoe alcoholics.

 I love shoes!