The whishes list / Lista dorintelor

1.    Sa vad Marele Canion

2.    Sa vad Marele Zid din China

3.    Sa vad Mount Rushmore

4.    Sa am propria mea companie

5.    Sa invat sa inot

6.    Sa fac o operatie estetica

1.    To see the Grand Canyon

2.    To see The Big Wall of China

3.    To see Mount Rushmore

4.    To have my own company

5.    To learn how to swim

6.    To get plastic surgery

The first thanksgiving

NOIEMBRIE-2004

Este miercuri seara, si suntem in drum spre Brunston, un satuc la doua ore distanta de Memphis. In fiecare an, in ultima joi din luna noiembrie, americanii au aceasta sarbatoare a multumirii. Multumesc pentru recoltele care le-au avut in anul respective. Copiii se duc acasa la parinti sau bunici. Acolo se intalneste toata familia, si de cele mai multe ori se intalnesc cateva generatii. Fiecare duce de mancare, si se stabileste dinainte cine pregateste curcanul. Acesta este preparat intreg, si acolo se taie. Aici mancarea se serveste gen buffet suedez. Asa este peste tot, la toate sarbatorile. Calatoria pana la Brunston am facut-o pe interstate 40/autostrada. A fost cam aglomerat, ca toti erau liberi. Am trecut prin paduri, iar cand am iesit de pe interstate am vazut caprioare care traversau strada. La un moment dat, in masina ne trecea un miros puturos pe la nas. Rodica ne-a zis ca sunt in zona sconcsi, si crede ca unul a fost calcat de o masina. Nu am reusit sa vad nici unul cat am stat la tara. Tara la americani inseamna ca ai mai mult loc in jurul casei, ca nu ai atatea magazine ca la oras, si ca este mai multa liniste decat linistea care este la oras. Am vazut plantatiile de bumbac, care tocmai fusese recoltat. Pe marginea soselei inca se mai vedea bumbac. Cand am ajuns la Rodica am mancat, si am ajutat-o la prajituri. Aici,gospodinele pun toate ingredientele in bol, si mixerul face restul. Eu le-am pus ca la noi la Ro., si au iesit mai pufoase si mai inalte. Toata lumea le-a apreciat. Dimineata am taiat prajiturile, am facut salata, am scos ham-ul de la cuptor si am plecat la mama lui Dennis acasa. Salata aici inseamna: tai varza si lettuce=un fel de salata verde, si le pui in bol, ornezi cu cateva felii de rosii, castraveti si ridichi, si gata. Restul, adica sosuri, isi pune fiecare in farfuria lui. Ham-ul este un fel de sunca de porc, dar care este numai carne, si are forma carnii din desenele animate. Se fierbe cu multe ingrediente, si la sfarsit se da la cuptor. Am mers ½ ora, si am ajuns la destinatie. Aici am mancat, am baut doar sucuri,ca pe aici prin zona nu prea se bea, si nici nu prea se fumeaza. Am mancat orez facut de o tailandeza-nu este bun deloc, dar am mancat. Am iesit apoi afara , unde copiii s-au jucat si am facut poze. O sa vi le trimitem. Vineri am fost la Nashville, care este capitala statului Tennessee. Este mult mai frumos decat Memphisul. In Memphis vezi multa istorie, istoria si amintirile lui Elvis. In Nashville am vazut zgarie-nori. La intoarcere, am luat-o pe alta parte, si ne-am oprit sa mancam la un restaurant care avea si buffet. Cata a mancat la buffet , iar Adrian la restaurant. Bufet inseamna ca platesti o taxa la intrare, aici a fost de 8.69$/adult, si mananci ce vrei si cat vrei. Dupa ce a mancat Rodica a adus doua farfurii pline cu fructe proaspete: ananas, pepene verde, pepene galben, piersici, pere, struguri. Cata care era cel care trebuia sa manance bufetul, nu a reusit sa manance totul, asa ca ma hranea si pe mine si pe Adrian, pt.ca noi nu aveam voie sa mancam noi din farfuria lui. La drumul spre casa, am vazut iar caprioare pe strada,si casute rasfirate si ornate care mai de care mai frumos. Aici au deja decoratiunile de sarbatori unele dintre case. Seara cand am ajuns in Brunston, ne-am oprit la Mc Donald’s sa se joace copiii. Aici locul de joaca este inauntru, sunt niste tuneluri care urca si coboara,si se termina cu topogane. Mai au si o trambulina plina cu mingi unde sar si se ascund copiii. Cand se duc sa se joace, se descalta, si au un loc special unde isi pun pantofii. Cam asa am petrecut noi ziua multumirii. Acum asteptam craciunul sa vedem ce ne asteapta.

AMERICA VAZUTA DE MINE

NOIEMBRIE-DECEMBRIE-2004

Sunt multe ciudatenii aici,pe care am sa incerc sa vi le impartasesc si voua.

              Americanii sunt o natiune unita,asta ma impresioneaza la fiecare pas pe care il fac. Sunt foarte corecti,si nu fac nici un pas gresit,si nu incalca legea ,chiar daca esti numai tu cu americanul. Toata lumea iti zambeste, iti vorbeste frumos, si iti multumeste. Cred ca daca le dai o palma, ei iti multumesc. Au grija sa-si faca viata frumoasa,nu-i intereseaza de cel de alaturi ce face. In schimb, daca cel de alaturi are nevoie de ajutor, sare imediat. Bine, vorbesc despre comunitatea pe care eu am intalnit-o aici. Dar sunt si locuri unde nu este indicat sa mergi nici ziua,iar noaptea nici atat.

                  Stiu sa-si puna in valoare si apara ceea ce au.

              Aici in Memphis,peisajul este frumos, totul este verde,acum in noiembrie, este cald-stai in tricou inca-acum in noiembrie. Casele sunt aproximativ la fel,sunt fara garduri,si au langa casa cateva randuri de flori-predomina panselutele,dar mai mari decat la noi-si in rest au iarba,de care au mare grija. O tund, o uda .Daca nu-ti tai tu iarba,nici o problema, vine vecinul sa o taie, ca strica peisajul. Si inca ceva:au grija sa etaleze steagul american. Cred ca nu exista casa ,care daca nu are afara ceva care sa arate ca el este american, inauntru sigur are.

             Ca o paranteza, doi romani din Timisoara la masina in fata in loc de numar au steagul Romaniei, iar in spate sigla Banatului cu ‘tot banatui fruncea’. Masinile nu au numere in fata, si poti pune tu ce vrei, sau nimic,dupa cum iti vine. Pe sosele nu vezi biciclisti caini sau pisici, doar masini. Vezi multe terenuri de golf,unde nu este decat iarba, copaci si steguletele pt.gropi. Totul este ca nou. Si se construieste mult,se produce mult, se vinde mult. Mereu se deschid magazine si restaurant.

               Cand mergi la cumparaturi ,iti iei cupoanele cu tine,daca ai, si legitimatiile, si scapi putin mai ieftin. Legitimatiile sunt pentru discounturi mai mari la unele produse, politica magazinului, dar nu la toate magazinele. Cupoanele,sunt reviste pe care le primesti gratis acasa,si te informeaza ca daca arati cuponul, la produsul ala ai reducerea de pe cupon. Americanul stie sa-si vanda marfa, te face sa cumperi unele produse chiar daca nu ai nevoie atunci de ele, dar le cumperi pentru ca sunt ieftine. Sau mai sunt magazine la care daca cumperi un produs, al doi-lea este la jumatate de pret. Ce m-a uimit pe mine,sunt tonele de vitamine care sunt pe rafturi in magazine. Nu este de mirare ca se vinde-cumpara asa de mult, si totul, este la bax, si cu cat cumperi mai mult,cu atat este mai ieftin. Sunt magazine la care platesti o taxa pe an, 30-50$, ti se da o legitimatie, si sunt mai ieftine produsele decat daca te-ai duce la un alt magazin. Intr-unul din magazine sunt masute aranjate si te servesc cu tot felul de produse. Fac asta ca sa le promoveze, sa le poti gusta. Ingenios nu? Si au parcari imense in fata fiecarui magazin.

                 Ce mananca americanii de sunt asa grasi: spre ex.la micul dejun sunca cu omleta sau ochiuri,sau paine cu unt de alune si gem. Baga in ei tot felul de fast-food-uri. Eu nu pot intelege asta. Am fost intr-un renumit fast-food, se numeste’SUB WUY’. Cand am intrat,m-a izbit un miros de mancare, si am vazut la o masa o pereche de batranei grasi care-si indesau mancarea in gura. Si cand tantea vanzatoare o negresa grasa a inceput sa ma intrebe ce sa-mi puna pe sandwici-ul meu si punea nu gluma, (nu ca la noi doua fire de nu le simti) din acel moment nu am putut sa mai mananc asa ceva. Si fac si tot felul de combinatii dulce cu iute si piperat, orice iti trece prin minte, de te  apuca…Eu am facut mamaliga cu tochitura dar nu le-a placut. Au mancat, dar si-au mai pus in farfurie si mancare de-a lor. Isi pun in aceeasi farfurie si mancare si dulce si salata si mananca odata. Si mananca multa inghetata,si gheata. Ma dispera. Copiii sunt fericiti cu atata inghetata. Gustul mancarii este foarte diferit de al nostrum. Si painea are alt gust.

                Ce-mi place mie cel mai mult aici este peisajul. Este ceva deosebit pentru noi romanii sa stai pe terasa si sa-ti vina veverita sa-i dai de mancare, si credeti-ma ca sunt la tot pasul,sau daca mergi pe un drum de tara sa intalnesti caprioare sau sconcsi. Au facut ca in locurile in care nu sunt constructii peisajul sa fie cat mai apropiat de natural, sa nu intervina cu nimic omul. Cand mergi pe interstate ,in jur este padure. Restaurantele nu sunt chiar pe marginea soselei, sunt un pic in padure, dar ai indicatoare care te avertizeaza dinainte,si daca ai ratat unul din exit-uri, nici o problema, un pic mai incolo este altul. Ce te frapeaza de-a lungul soselelor, fie ele importante sau nu, este multimea de indicatoare.

                Cand va uitati la un film american, sa stiti ca nu se exagereaza cu nimic. Totul este asa si in realitate, absolut totul, chiar si mos craciunul din fata magazinului care dangane din clopotel.

Jurnalul unui emigrant partea 5

In sfarsit,aterizam pe pamantul American. Cum am coborat,au si inceput verificarile. Foarte multe puncte de verificare. Un ofiter de la biroul emigrari, ne-a vazut cu plicurile galbene in mana, si ne-a preluat. Am intrat in biroul de emigrari, unde ni s-a spus ca faimoasele poze facute cu atata of la dubita din fata ambasadei,nu erau bune. Am facut pe loc altele, iar poza copilului nici acum nu a iesit bine, a facut altele, iar pe cele care nu erau bune le-a primit Lorin souvenir de la d-l ofiter. In tot acest timp, ochii nostri erau pe geam dupa valize, si nu stiam daca sunt toate. Le vedeam, dar nu reuseam sa le numaram. Auzisem povesti despre faptul ca se pierd bagaje, si nu doream asta. In sfarsit ni s-a pus un numar pe pasaport, am iesit, si mare fericire ca ne-am gasit toate valizele. Cu bagajele in doua carucioare am trecut prin alte si alte filtre. Saracul Cata a ridicat la bagaje ca i-a fugit toata oboseala si tot somnul pe care le avea in el. Dar, ce sa vezi, mare surpriza mare. Cu toate filtrele lor, si cu toti cei care te indrumau pe unde sa mergi, noi am sarit un filtru. S-a lasat cu mare agitatie, au venit ofiteri,superiori, si toti se intrebau cum am trecut. Un ofiter l-a chemat pe Cata deoparte si vorbeau. Am inghetat putin dar mi-am luat inima in dinti si am inceput sa vorbesc in romaneste, dar nimeni nu ma intelegea. Lorin mai avea un pic si adormea pe bagaje. S-au uitat la fetele noastre, si si-au dat seama ca nu suntem din aia RAI. Am plecat, dar noi aveam o problema: bagajele. Unde ne erau bagajele noastre? Nu le mai aveam cu noi. Toti ne ziceau este OK,dar noi intrebam unde ne sunt bagajele. Pana la urma, am plecat cam cu coada intre picioare, dar asta este. Am mers pe culoare,am mers, si am ajuns la iesire unde l-am vazut pe nenea Jim d-l care ne astepta la aeroport si urma sa ne duca la o famile unde urma sa stam. Am rasuflat usurati cand l-am vazut, si l-am intrebat de bagajele noastre – el stia romaneste. La fel am primit acelasi raspuns: este ok. Da, le-am gasit erau jos pe o banda rulanta. In sfarsit am iesit din aeroport si am respirat aer american foarte cald. Lumea mergea in tricou si sandale, era mult zgomot,multe masini, si ne minunam mereu de ce vedeam. Am vazut si o limuzina. Era imensa. Lorin era terminat de tot ce vedea: numai masini suparate, mari. Bun, in sfarsit am pornit spre casa Mariei. Totul in jur era plin de lumini. Am ajuns. Aici ne asteptau cu supa de taitei, salata beuf, o mancare chinezeasca foarte buna, frigarui si faimoasa inghetata. Aici se mananca multa inghetata si multa gheata. Au frigidere cu un loc special pe unde curge ori apa, ori gheata cuburi, ori gheata maruntita. Costa 1000$ acest frigider. Afara este foarte cald, stam in tricou. Va inchipuiti ce aiurea este sa stai in maneca scurta si frunzele copacilor sa fie ruginite. Noi eram foarte ametiti de oboseala,asa ca am mers la culcare-era ora 20.00 locala. Avem doua dormitoare si baie ale noastre, bucataria comuna, frigiderul nostru. La 2.00 dimineata ne-am trezit, am desfacut bagajele de mana si ne-am culcat iarasi. Ne-am trezit la 7.00 dimineata, si au inceput alte socuri: toata casa are instalatie de reglat temperatura, da aer conditionat sau caldura. Bucataria este tot ce-si poate dori o femeie. Nu se spala vasele. Aici exista masini de spalat vase, cu care eu nu eram de accord, dar a doua zi deja era prietena mea si nu mai spal nici un vas cu mana. Aici este pentru tine, mama. Baia arata ca la un hotel de cateva stele. Are o instalatie de reamprospatare a aerului speciala pentru baie. Aici camerele, baia, au cate o camaruta cu rafturi dintr-o sarmulita subtire si tare. La noi in camera avem TV,DVD, iar la Lorin TV. Pe jos au mocheta alba moale si groasa, este o placere sa calci descult pe ea. Usile la garaj peste tot sunt glisante si cu telecomanda din masina. Vecinii sunt d-l Jimmy si d-na Jean pe care i-am cunoscut la Timisoara, si s-au oferit sa ne ajuta la invatatul lb.engleze. Sambata am despachetat toate valizele, si am invatat cum se folosesc masinile de prin casa. Avem acces peste tot, suntem ca acasa, nu avem restrictie. Daca vrem ceva si nu avem nici o problema, luam de la ei.

Duminica la pranz am avut musafiri la masa: americani originali si romani stabiliti aici. A fost nou pentru noi mancarea .Astia mananca potol gretos: paine cu unt facut cu usturoi si bagate la cuptor,si multa inghetataaaaa si gheataaaa. Ma exaspereaza cu gheturile lor. Toata mancarea este gatita din cutii, inclusive prajiturile. Am mancat capsune.

Seara am mers cu hallowen-ul. A fost super. Copii aveau o galetusa in forma de dovleac, aveau masti si caciuli de vrajitoare, si strigau ‘trick or treat’. Asta inseamna ne dati ca daca nu,aveti de-a face cu noi,glumesc. Au fost foarte incantati, ca a fost prima lor sarbatoare. Gazdele, nu stiu daca am scris, au o fetita de 3 ani Laura. Au primit multe dulciuri, chiar si un puzzle. Unele dintre case erau ornate cu lumini, sperietori, schelete. La una din case, stapana s-a imbracat in rochie lunga alba.

Dupa toate socurile zilei, ne-am intors acasa si ne-am culcat.

Luni am fost la banca, si ne-am deschis cont. Inca un soc: cine isi deschide un cont la aceasta banca, primeste cate un cadou. In fiecare luna este cate ceva. Acum am nimerit niste catelusi de plus foarte draguti. Aici pe Lorin il strigam Adrian deoarece Lorin este nume fata. Asta este. Inca mai are acel catelus si acum dupa 6 ani, este prietenul lui favorit.

P.S. Maria, fata la care am stat, am intalnit-o pe internet si nu o cunosteam decat din ce vorbisem pe net cu ea. 

Jurnalul unui emigrant partea 4

Din acest moment incep ‘socurile americii’.

Compania cu care urma sa zburam era Americana: NORTWEST. Era singura companie care inainte de imbarcare is amenaja locul pentru verificarea actelor. Au venit cam 6-7 barbati, foarte binevoitori si zambareti. Noi eram speriati, obositi, cred ca aveam niste fete…Am ajuns si noi la un astfel de individ, dar nu am inteles ce dorea de la noi. Ne-a ajutat o tipa moldoveanca care stia romaneste. Nimeni nu a ras de engleza noastra de balta, toti te intelegeau si iti ziceau ca este OK, nici o problema. Dupa inca o ora de asteptare, ne-am imbarcat. Primii au intrat cei de la clasa business, apoi noi de la clasa economic. Avionul asta avea trei randuri de scaune, iar locurile noastre erau in mijlocul randului de la mijloc. In fata era un ecran mare, pe care se afisau toate informatiile. Ne-am asezat pe locurile noastre, si primul dintre socuri:toata lumea era amabila cu toata lumea, toti isi cereau scuze si se ajutau unul pe celalalt.

Pe ecran s-au afisat datele de decolare:

-          7802 km pana la destinatie

-          864-914 km/h viteza de zbor

-          10.400 m altitudine

-          ora locala in locul deasupra caruia zburam

-          ora in Memphis

-          timpul pana la aterizare

-          distanta ramasa pana la aterizare

-          harta,care ne arata mereu unde suntem

In acest avion nu am putut vedea nimic pe fereasta. La un moment dat, am vazut pe ecran ca suntem exact deasupra mijlocului oceanului Atlantic, si sincer, am simtit un fior rece pe spate; am inghitit in sec, si imi doream sa ajung mai repede deasupra pamantului.

Si aici au servit sucuri, cafea, sticks-uri, apoi pranzul, fiecare ce dorea: pui sau paste,si inghetata. Noi am luat pui, iar pe tava era o tavita cu salata: castraveti murati taiati marunt, felii de rosii, si o salata cu maioneza si usturoi. Puiul era nuget cu sos de rosii si legume, iar langa ele era orez. In alta tavita era o prajitura foarte buna, iar intr-o pungulita lingura, furculita, cutit si servetel. Mai era unt, ceva ca biscuitii, crocant pe care se ungea untul. De cate ori s-a servit mancare, Lorin dormea iar nenea steward ne intreba mereu daca luam mancare si pentru el.

Pe culoar lumea se plimba ca la ea acasa. Sa stiti ca americanii sunt cam trasniti. O cucoana facea gimnastica, alta se intindea, alta a stat in picioare si se uita prin avion…In aeroport la Amsterdam am vazut unul imbracat cum nici mama nu se ducea sa faca curat la porci, am vazut si un punk-ist…Dar pe nimeni nu interesa cum este celalalt imbracat, ce face cel de langa el, doar daca il lovea intamplator,ziceau este ok, iti zambeau cu gura pana la urechi, si atat. In timpul zborului au dat doua filme, si mereu dadeau informatiile despre zbor. Erau momente cand intalneam goluri de aer, iar atunci capitanul ne cerea sa ne punem centurile, dar oamenii nu erau ingrijorati. Am observat ca americanii cauta mereu motiv de ras, si rad din toata inima, si o fac mai tot timpul. Inainte cu o ora si jumatate de coborare,au mai servit suc, cafea si sandwich-uri. La fel ca la Amsterdam, pista de terizare trecea peste autostrada.

In sfarsit,aterizam pe pamantul American.