Ce este viata? Unii ar zice ca e o vipera…te musca cand nu te astepti. Altii ar zice ca e ca un trandafir…te imbie cu parfumul si catifeaua petalelor, dar te inteapa daca nu il atingi cum trebuie. Viata poate fi o roata a norocului, poti fi omul potrivit la locul si momentul potrivit, sau poti sa fii cel care pierde totul. Ne nastem, facem primii pasi, primul dinte, primul gangurit, primele cuvinte…prima zi de scoala, primul examen, prima iubire, primul sarut, prima noapte de dragoste…Unii dintre noi ne gasim jumatatea, altii nu, dar mergem inainte, cu bune si rele, infruntam greutatile, ne bucuram de momentele placute, avem copii, nepoti…si…ajungem pe partea ccealalta a vietii cand incepem sa coboram, cand incepem sa simtim ca pamantul ne cheama. Se vede si in mersul batranilor, e mai incet, nu e rapid, ei nu se mai grabesc, traiesc viata cu viteza mica. Pasii sunt mai tarsaiti ca un raspuns parca catre pamantul care ii cheama. Se intampla ca si corpul sa le fie putin mai aplecat, ochii privesc tot spre pamant. Isi ridica ochii inlacrimati spre copii si zambesc, ei sunt lumina lor, dar stiu ca vine un moment cand nici macar aceasta lumina nu ii mai pot tine aici printre noi. Vine un moment cand zic: Sunt gata. Ramane un gol in inima luminilor, ramane un gol care nu poate fi acoperit nici macar peste ani. Ramane un gol pe care speram sa il acoperim doar cand ne vom reantalni iarasi si sa il umplem iarasi cu zambete. Si toti urmam acelasi grafic, cu viteze diferite, la intensitati diferite…dar pana l aurma, toti ajungem sa ne unim cu pamantul care ne suporta toata viata, care ne stie toate secretele si trairile. Asta e viata, nu e nici vipera, nici trandafir, nici o roata a norocului, viata e pamant. Pe pamant suntem, in pamant ne ducem si ne facem una cu pamantul…