Search This Blog

Followers

Wednesday, December 14, 2011

Unde este farmecul Craciunului?


Pana anul acesta, copilul meu inca a crezut in existent lui Mos Craciun. Cu ajutorul vecinilor, reuseam sa facem sa apara si cadourile sub brad in timp ce noi ne plimbam sa vedem luminile prin cartiere, si prajiturile si morcovii sa fie mancati, si laptele baut… In fiecare an a scris o scrisoare mosului chiar daca nu stia sa scrie, desena. In fiecare an punea scrisorea cu timbru cu tot la posta. Cred ca saracii postasi gaseau multe astfel de scrisori… Anul acesta mi-a dictat o lista si am mers in magazine sa imi arate ce vrea. Nu i-am zis daca o sa ii iau sau nu ceea ce vrea, vreau sa mai fie inca surpriza. Dar ce am constatat in magazine, multi parinti cu copii de mana, si chiar micuti, nu ca al meu de 12 ani, faceau cumparaturile de Crciun. Copilul nici nu era interesat, arata cu mana ce ii pica in fata ochilor, parintele il punea in cos, si acela era “cadoul de la Mos Craciun”. Imi amintesc cand eram mica, incercam sa stau treaza toata noaptea sa il vad pe Mosu. Niciodata nu reuseam. Saracii ai mei parinti, in noaptea ceea munceau din greu sa puna ciocolatelele in brad, portocalele, nelipsitele bomboane de ciocolata, puneau pana si vata pe crengi. Sentimentul descoperirii cadourilor in dimineata de craciun este de neuitat, chiar si acum dupa ani. Ce inteleg copii din ziua de azi despre aceasta bucurie? Nu stiu, dar eu una tot surpriza vreau, chiar daca stiu ca familia este cea care mi-o cumpara, chiar daca am varsta care o am. Sa fie oare cum s-ar zice de moda veche, nu, nu cred, mai degraba as zice nostalgie dupa clipele minunate traite in copilarie, si de care “trag cu dintii” sa le tin vii in mine. 

5 comments:

  1. Ah...amintiri..."Toys R (invers) Us". Indraznesc chiar sa recomand deschiderea, sau in caz ca e deja deschis, acumularea de instrument financiar de schimb in vreun cont bancar de tip Savings, pt. efectuarea unei calatorii turistice in perioada sarbatorilor de iarna in vreo zona unde se poate vizita, fie individual, fie alaturi de familie, vreun magazin numit "FAO Schwartz".

    ReplyDelete
  2. P.S. addendum: "[...]FAO Schwartz, activitate turistica chiar posibil realist util terapeutica pt. diminuarea unor posibile neplaceri de tip dezamagire".

    ReplyDelete
  3. Ai dreptate. Si noi procedam tot asa. Incerc sa nu dezvalui secretul cadourilor pana la desfacerea acestora. Maria e cea care le descopera sub brad si le imparte fiecaruia in fiecare an, chiar daca stie care este secretul Mosului :) Bucuria este aceeasi. Ii place sa creada in continuare in spiritul Craciunului, pentru ca intr-adevar, ce rost are sa primesti un cadou in care nu mai crezi?

    ReplyDelete
  4. Şi eu îmi doresc să trăiesc aceeaşi bucurie din copilărie! Nu ştiu dacă psihologic este normal sau nu, dar nu-mi pasă.
    Cu 11 ani în urmă, când încă mai predam, unul dintre băieţii de clasa a VII-a mi-a spus că sunt "prăfuită".
    M-am amuzat şi i-am răspuns că prefer să ramân prăfuită şi bucuroasă decât rece şi indiferentă.
    Băiatul s-a schimbat între timp; având un fond bun, a devenit sensibil... nu mai contează.
    Cred că toţi copiii au fond bun, dar sunt greşit îndumaţi de familie, profesori, societate...
    Mi-a părut rău când a trebuit să-mi schimb "meseria"; îmi plac foarte mult copiii şi-mi plăcea "să-i păcălesc" spre bine, prin tot felul de metode nonconconformiste... iar rezultatele mă uluiau uneori şi pe mine.
    Mă opresc aici. O zi minunată iţi doresc, o săptămână uşoară şi sărbători cu pace!
    Să rămâi mereu copil în inimă!

    ReplyDelete
  5. Cat ma regasesc in cuvintele tale! Craciunul nu mai are farmec fara elementul surpriza.

    ReplyDelete