Life in Picture

As vrea...

As vrea sa tip, dar ce folos, oricum nu o sa ma auda nimeni. As vrea sa plang, dar folos, oricum nu rezolv nimic. As vrea…ce as vrea? As vrea sa intorc putin timpul, as vrea sa pot schimba situatii si fapte. Dar sufletul meu tipa in mine, si glasul meu interior tipa in mine, si toata fiinta mea tipa in mine! Sunt momemte in viata cand simtim ca totul e impotriva noastra, ca mergem contra vietii parca, ca totul se intampla exact cum nu vrem si cum este mai putin convenient pentru noi. Simtim ca viata ne da o palma, si ca suntem aproape de a cadea, dar ne impotrivim, si cu restul puterilor incercam sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Nici nu stim cand am deposit situatia respective, ca au aparut altele, si incet incet nici nu mai simtim nevoia sa tipam sau sa varsam o lacrima, incet incet incepem sa zambim, si vedem ca viata este frumoasa, ca totul in jur nu mai este asa de complicat.

For a soul...

Nu pot decat sa zic ca aceasta melodie am postat-o pentru cei care au pierdut o persoana draga venita aici sa fie alaturi de copil, nepoata, nora, si a carei inima a cedat ...


I did post this song for my friends who lost a very lovely person who came here to spend some quality time with her family...but her heart did not make it ...

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

For the moment!

WOW!

                WOW! Just had to start this post with my wow word. Why? I cannot believe... But, let me start with the beginning: on January second I was watching on T.V that American Pickers show. Its a very nice show, about two guys, Mike and Frank who drives around U. S. to find antiques. What is unusual about it? Nothing so far I will say, but, they headed on their  journey to Detroit.

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Do Not Give Up!

Never give up, follow your dreams!

Life in Picture

The Little Egyptian!

Urmatoarea secunda!

Ce ma deranjeaza foarte tare este ca nu stim niciodata ce ne rezerva secunda urmatoare din viata. Poate fi o imensa bucurie, poate fi nimic deosebit, dar poate fi un mare necaz. Si mereu, secunda ce va sa vie, vine cu ceva, si numai ea stie cu ce. Cum am fi noi oamenii daca am sti ce ne aduce clipa urmatoare? Am sti sa ne ferim de ea? Am intrunta-o? Ce am face? Privind viata in urma, spre exemplu acum 5 ani, sau 7  ani, in aceeasi zi ca sic ea de azi, descoperim ca gandeam altfel, ca eram o persoana un pic deiferita fata de cea de azi, si nici prin cap nu ne trecea, nici cea mai vaga idee nu aveam, ca vom trece prin atatea prin cate am trecut in ultimii ani. Trecem prin viata, infruntam greutatile, ne dam mana cu bucuriile, dar nu avem habar ce ne rezerva clipa urmatoare…Crestem, ne facem propria familie, dar cand privesti la omul matur de acum, si la poza copilului de o data, vezi o asemanare perfecta, cu mici ajustari de maturitate. Copilul din noi invata sa creasca, sa traiasca si sa mearga prin viata, indiferent ce piedici i se pun in cale. Un strop de bucurie ici, altul colo, si uite asa nu ne dam seama cum ajungem la o varsta la care privind in urma, vedem cum am reusit sa trecem peste tot si toate, si sa infruntam clipa urmatoare. Si am infruntat-o mereu si am trecut peste ea, si am reusit sa ne ridicam mereu in picioare si sa o infruntam iarasi si iarasi, pana cand la un moment dat si doar o data ea ne doboara. Reuseste si ea, clipa sa ne infrunte o data si e de ajuns, ne curma tot viitorul, ne rupe de realitate, ne desparte de cei dragi. Doar o singura victorie a clipei si iese triumfatoare di toata aceasta batalie de ani si ani de zile. E de ajuns o singura victorie. Nu conteaza cate confruntari am castigat noi, pentru ea conteaza doar una singura, si e de  ajuns, este batalia finala.

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Life in Picture

Sa ne bucuram ?!?

In noaptea dintre ani, unii petrec, danseaza, altii aleg sa fie singuri, depinde de starea fiecaruia. Eu am ales sa petrec in familie. Ziua am stat cu familia din Romanai si am simtit trecerea dintre ani dupa ora de acolo. Apoi am trecut in noul an si aici in Houston. De ce ne bucuram ca a mai trecut un an? De ce ne bucuram ca am mai imbatranit cu un an? Nu zic ca nu e frumos sa sarbatoresti in eveniment, chiar ma bucur si caut motive de a sarbatori si de a ma simti bine, dar totusi, poate cineva sa imi explice si mie de ce ne bucuram de aceasta trecere a anilor? Ce ne asteapta in noul an? Nu stim daca va fi mai bun sau mai prost decat cel care abea a trecut, dar totusi ne bucuram de venirea lui. De ce? Nu stim ce ne asteapta, dar ne bucuram…cum vine asta? Chiar nu inteleg. Daca pana acum aveam un numar de ani in fata noastra, nu stim cati, acum avem mai putin cu unul… sa ma bucur pentru asta?