Urmatoarea secunda!

Ce ma deranjeaza foarte tare este ca nu stim niciodata ce ne rezerva secunda urmatoare din viata. Poate fi o imensa bucurie, poate fi nimic deosebit, dar poate fi un mare necaz. Si mereu, secunda ce va sa vie, vine cu ceva, si numai ea stie cu ce. Cum am fi noi oamenii daca am sti ce ne aduce clipa urmatoare? Am sti sa ne ferim de ea? Am intrunta-o? Ce am face? Privind viata in urma, spre exemplu acum 5 ani, sau 7  ani, in aceeasi zi ca sic ea de azi, descoperim ca gandeam altfel, ca eram o persoana un pic deiferita fata de cea de azi, si nici prin cap nu ne trecea, nici cea mai vaga idee nu aveam, ca vom trece prin atatea prin cate am trecut in ultimii ani. Trecem prin viata, infruntam greutatile, ne dam mana cu bucuriile, dar nu avem habar ce ne rezerva clipa urmatoare…Crestem, ne facem propria familie, dar cand privesti la omul matur de acum, si la poza copilului de o data, vezi o asemanare perfecta, cu mici ajustari de maturitate. Copilul din noi invata sa creasca, sa traiasca si sa mearga prin viata, indiferent ce piedici i se pun in cale. Un strop de bucurie ici, altul colo, si uite asa nu ne dam seama cum ajungem la o varsta la care privind in urma, vedem cum am reusit sa trecem peste tot si toate, si sa infruntam clipa urmatoare. Si am infruntat-o mereu si am trecut peste ea, si am reusit sa ne ridicam mereu in picioare si sa o infruntam iarasi si iarasi, pana cand la un moment dat si doar o data ea ne doboara. Reuseste si ea, clipa sa ne infrunte o data si e de ajuns, ne curma tot viitorul, ne rupe de realitate, ne desparte de cei dragi. Doar o singura victorie a clipei si iese triumfatoare di toata aceasta batalie de ani si ani de zile. E de ajuns o singura victorie. Nu conteaza cate confruntari am castigat noi, pentru ea conteaza doar una singura, si e de  ajuns, este batalia finala.