Stoluri de parinti

Multi dintre romanii din America au parinti in varsta, cu putine cunostinte de limba engleza, si carora le e teama (desi uneori nu ar vrea sa recunoasca acest lucru) sa calatoreasca peste ocean pentru a sta cu noi. Cei care nu au ei insisi probabil cunosc pe altii in aceasta situatie.

Pentru mai multa siguranta, pasarile calatoare calatoriesc in stoluri. Acest grup de discutii a fost creat pentru facilitarea acestei strategii cu parintii care au deja un punct comun de plecare (Otopeni, sau Ferihegy pentru cei din vestul tarii), un punct comun de sosire, si o perioada comuna de sedere in State --de exemplu iarna pentru sudul Statelor Unite. (Evident, durata exacta va fi negociata intre persoanele interesate). Pe langa usurarea calatoriei, parintii care calatoresc impreuna se vor cunoaste unii pe altii, ceea ce le va oferi un mediu social imbunatatit cat sunt in State.

Aceasta initiativa apartine unui prieten roman stabilit in State. Un prieten pe care l-am intalnit aici in State, si a carui familie i-am cunoscut-o tot aici. Fiind la departare de tara, la departare de familie, de prieteni, ne apropiem noi cei de aici si ne suntem prieten unul altuia chiar daca ne vedem de cateva ori pe an, sau poate ca vorbim la telefon sa zicem o data pe luna...poate. Dar asa simtim ca nu suntem singuri, iar bucuria este si mai mare cand unul dintre noi are vizitatori din tara, mama, tata, frate, nu conteaza, este cineva venit de acolo, de unde sunt toti ai nostri. Este cineva care aduce o sticla cu vin sau cu tuica si din care bem toti cate putin, ca este de acasa, chiar daca la magazin gasim sa cumparam si Feteasca si Busuioaca, etc, parca nu e la fel ca cea adusa de o persoana reala. Cand avem o petrecere, bineinteles ca si musafirii sunt bineveniti, si chiar putin in centrul atentiei. Ei ne mai zic cate o barfa din tara pe care poate ca o stin din ziare sau de la TV, dar are alt farmec cand e povestita de cineva care traieste in mediul din Romania. Asa i-am cunoscut parintii acestui prieten, si toti ne-am bucurat sa avem niste parinti printre noi. Din pacate, a doua oara cand i-am intalnit pe parinti, traia doar tatal, mama se dusese, era in fata noastra in sicriu, si noi toti care ne intalnisem cu o luna inainte la petrecere, acum eram din nou impreuna, dar… la slujba. E tragic si nu sunt cuvinte care sa descrie durerea prin care sotul si fiul au trecut si trec. E tragic, pentru ca niste clipe minunate s-au transformat intr-o amintire trista. E trist pentru ca noi toti am baut din sticla de vin adusa de acasa…dar nu asa cum am fi vrut noi toti…Multi din cei din tara au cunoscut-o pe aceasta mamica, care a fost profesoara la facultatae in Iasi si a scris numeroase articole si carti de specialitate. Deci, daca aveti timp si aveti un subiect, va rog sa intrati pe

http://groups.yahoo.com/group/stoluri/ 

care este un grup la inceput de drum si care se vrea a fi un grup de discutii.