Nu o sa
incerc sa definesc destinul. Nu o sa incerc sa va prevad sau sa-mi prevad
destinul. O sa incerc sa obtin de la voi o explicatie a drumului pe care o
persoana il parcurge de-a lungul vietii, si pe care noi toti il numim destin si
cu care noi toti suntem de accord ca acesta este destinul. Dar cine a create
cest destin? O sa sariti toti in sus si o sa imi ziceti ca Dumnezeu a creat. Destinul.
Oare? Da, suntem de acord ca Dumnezeu a creat omul. Dar cine a creat destinul?
Este destinul ceva predestinat or Dumnezeu care a creat omul a dat fiecaruia
diferite abilitati si ne-a lasat sa ne descurcam fiecare dupa propria putere si
inteligenta? Si inclin sa cred ca asta cam asa e. Si stiu ca multi ma vor
contrazice. Multi vor zice ca fiecare are drumul lui predestinat. Atunci, daca
fiecare are drumul predestinat, de ce unii sunt saraci, de ce unii sunt
bolnavi, de ce unii mor foarte de tineri? Toate aceste de ce intrebari ma fac
pe mine sa cred ca Dumnezeu ne-a lasat pe fiecare sa ne descurcam, sa ne cream
drumul=destinul. Asa cum preotii zic ca noi facem parte din gradina Domnului si
incercam sa ne cream un rost in viata. De fapt noi incercam sa ne creem
destinul, si fiecare zi cae trece mai adauga ceva in dreptul nostru, in cartea
destinului.
Search This Blog
Followers
Wednesday, August 20, 2014
Tuesday, August 19, 2014
Thursday, August 7, 2014
Existentiala…
Cand invatam primele cuvinte, invatam
sa zicem mama, tata.
Can invatam primele ore de gramatica,
invatam despre eu, tu, ea. el, noi, voi, ei, ele.
Ea si el, sunt doua forme existentiale
foarte bine si perfect definite, numai ca vedem si auzim din ce in ce mai mult
ca el se transforma in ea si invers. Si…ce e rau cu asta? Nimic, doar ca cele
doua forme existentiale ajung sa fie una singura. Se combina.Unii se combina in
noi, altii in voi. Dar ce se intampla cand eu ajung la voi? Voi devine noi.
Deci nici macar noi si voi nu mai sunt diferite. Cand el devine ea si ei devin
noi, cand totul, absolut totul se reduce la noi, ne intrebam unde sunt formele
simple ale existentei? Unde e EL? Si unde e EA? Ce se intampla cu NOI? VOI unde
sunteti?Doar cateva intrebari simple dar cu raspinsuri complicate. Simplismul a
disparut. Existenta noastra nu se mai reduce la el si ea, ci se complica si se
multiplica ca o avalansa. Si noi uintem prinsi in ea. Subtem prinsi in
tavalugul vremii si avem timp tot mai putin sa respiram si sa ne bucuram ca
existam. Sa ne imbatam cu vant, sa ne scaldam in soare, sa respiram parfumul
vietii. O viata in care EL alearga mana in mana cu EA pe plaja pustie si se
contopesc in EI. Unde suntem NOI?
Subscribe to:
Posts (Atom)