Cand invatam primele cuvinte, invatam
sa zicem mama, tata.
Can invatam primele ore de gramatica,
invatam despre eu, tu, ea. el, noi, voi, ei, ele.
Ea si el, sunt doua forme existentiale
foarte bine si perfect definite, numai ca vedem si auzim din ce in ce mai mult
ca el se transforma in ea si invers. Si…ce e rau cu asta? Nimic, doar ca cele
doua forme existentiale ajung sa fie una singura. Se combina.Unii se combina in
noi, altii in voi. Dar ce se intampla cand eu ajung la voi? Voi devine noi.
Deci nici macar noi si voi nu mai sunt diferite. Cand el devine ea si ei devin
noi, cand totul, absolut totul se reduce la noi, ne intrebam unde sunt formele
simple ale existentei? Unde e EL? Si unde e EA? Ce se intampla cu NOI? VOI unde
sunteti?Doar cateva intrebari simple dar cu raspinsuri complicate. Simplismul a
disparut. Existenta noastra nu se mai reduce la el si ea, ci se complica si se
multiplica ca o avalansa. Si noi uintem prinsi in ea. Subtem prinsi in
tavalugul vremii si avem timp tot mai putin sa respiram si sa ne bucuram ca
existam. Sa ne imbatam cu vant, sa ne scaldam in soare, sa respiram parfumul
vietii. O viata in care EL alearga mana in mana cu EA pe plaja pustie si se
contopesc in EI. Unde suntem NOI?
No comments:
Post a Comment