Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Experienta unui uragan!

Uitandu-ma azi la stiri, am vazut ce  a lasat Irene in urma, si mi-am amintit de Ike, uraganul pe care l-am trait si simtit aici in Houston. Cum e sa treci printr-un uragan? Singurul cuvant care descrie cel mai bine-dupa parerea mea- groaznic. Cand m-am mutat in Houston, era imediat dupa ce Katrina si Rita fusesera deja pe aici, si nu va zic cat m-a infiorat drumul. Nu m-a infiorat pentru ca am vazut case daramate sau copaci cazuti, nu, doar pentru ca drumul de la Dallas la Houston a fost presarat cu masini abandonate. Inainte de uragan, toata lumea merge la magazine si se aprovizioneaza, si nu va zic ca in toti acesti ani, nu am vazut rafturi goale in magazinele alimentare. Ei, atunci, inainte de uragan, rafturile cu conserve si tot ceea ce este aliment si poate fi tinut in casa fara ca sa ai nevoie de frigider, sunt goale., goale. Cand vezi asa ceva, simti fioari reci pe spate. Multi au generatoare proprii, pentru ca nu se stie cat timp vei sta fara energie electrica, iar la caldurile si umiditatea de aici, e groaznic sa stai chiar si o ora fara aer conditionat. Cand Ike a izbit Houston-ul, era aeara tarziu. A mers ezct pe autostrata I45 care e la distanta de vreo 80 mile de mine, plus ca sunt multe cladiri inalte in centrul orasului, deci un fel de paravan sa zicem. Cand a inceput sa bata vantul puternic, nu am mai avut energie electrica, iar singura sursa de stiri era aparatul radio. Ne-am culcat cu totii intr-o debara care se afla in mijlocul casei, pe un pat improvizat din paturi, si care nu stiu daca are un metru patrat, dar forma e mult apropiata de un triunghi. Afara se auzea vantul, iar vuietul lui semana mai mult cu un zgomot de metale care se izbesc, e groaznic, e ceva ce nu poate fi descris in cuvinte si care nu se uita usor. Acel zgomot nu il voi uita niciodata, si numai gandul ca il voi mai auzi vreodata ma infioara. Norocul nostru ca am scapat doar cu acel vant si ploaie, dar unii vecini au avut parti din acoperisul casei luat sau garduri daramate. Pe strazi vedeai pancarde daramate, semafoarele nu functionau, crengi rupte din copaci sau chiar copacii mai tineri erau smulsi din radacina. Dupa mai bine de jumatate de an, am fost in Galveston, care este chiar pe tarmul Golfului Mexic. Ce fel arata inca acolo? Barcile erau aproape de autostrada, nu mai erau pe apa, rasturnate si facute bucatele. Multe magazine si restaurant erau inca inchise, iar casele, mare parte din ele erau doar o mare gramada de lemne. Din propria experienta traita, nu stiu daca voi mai avea curajul sa mai stau acasa la urmatorul uragan. Cel mai intelept lucru e sa sa nu il infrunti, ci sa pleci din calea lui pentru ca el iese invingator mereu!

L.O.L. Everybody

Si ca sa nu ne gandim prea mult ca vine ziua de luni si incepem o noua saptamana, va propun sa radem putin. Daca va place initiativa, va rog sa va inscrieti cu o postare hazlie in chenarul de mai jos:

Un turist crestin merge pe munte si se intalneste cu un urs. Nestiind ce sa faca, incepe sa se roage tare: “Doamne, Te rog sa dai ursului ganduri crestine!!!!” …La care ursul isi impreuneaza labele si zice: “Doamne, binecuvanteaza aceasta masa”.

.La maternitate, in sala de asteptare trei barbati (un catolic, un baptist si un penticostal) stau cu sufletul la gura. Iese moasa si il felicita pe catolic: – Felicitari aveti gemeni! – Doamne, ce coincidenta, eu chiar lucrez la Minessota Twins… Dupa o ora iese aceeasi femeie si spune baptistului: – Incredibil, aveti tripleti!!! – Nu pot sa cred, ce coincidenta, eu lucrez la 3M Company. Penticostalul lesina. – Ce s-a intamplat, intreaba moasa? – El lucreaza la 7UP…

Adam si Eva se plimbau prin Paradis. Eva intreaba:
- “Adam, ma iubesti”?
Adam rabufneste:
- “Am vreo alternativa”?

Life in Picture

Jurnalul unui emigrant partea 7

Cu-i apartinem noi, emigrantii? Carei tari, care-i culture? Mai avem ceva de care suntem puternic legati, prin radacini adanci stramosesti? Incercam sa ne opunem noului din tara adoptiva, sa ne impotrivim din rasputeri, sa incercam sa ne impunem regulile si cunostintele noastre dupa care am trait ani si zeci de ani de  zile, dar ce primim ca rezultat? Ignoranta si neadaptarea la noua societate. Simti ca nu faci parte din acea societate la care tu singur ai optat si ai venit, societatea care te primeste cu o singura conditie: sa te integrezi. Dupa o perioada, iti dai seama ca nu poti , nu mai ai putere sa infrunti o intreaga societate, si incepi incet incet sa cedezi, incepi sa respecti alte reguli si alte coordonate de viata si cultura, chiar incepe sa iti placa usurinta cu care iei deciziile, iar caldura integrarii te copleseste. Dar, exista un dar, cand revii in tara natala, iti dai seama cat de mult ti-a lipsit, cat de mult ti-au lipsit toti cei care i-ai lasat acolo, cat de mult ti-au lipsit chiar si neajunsurile pe care o data le traiai si ti se pareau normale. Dupa o perioada, iarasi, te simti ca nu iti gasesti locul, ca nu stii unde vrei. Sunt lucruri care te atrag in ambele parti, si nu iti mai stii locul. Ii vezi pe cei din jur altfel, iar totul in jurul tau se petrece fara sa te atinga. Tu nu mai apartii acelei societati, nu mai ai tangenta cu ea. Te retragi putin in tine si incepi sa te intrebi unde iti este locul? Carei societati ii apartii? Vei gasi vreodata raspunsul? Nu cred; cert este ca tot noi facem alegerea, si alegem carei tari si societati sa ii apartinem. Dar este acel ACASA  intr-adevar realul acasa?

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

L.O.L. Everybody

Si ca sa nu ne gandim prea mult ca vine ziua de luni si incepem o noua saptamana, va propun sa radem putin. Daca va place initiativa, va rog sa va inscrieti cu o postare hazlie in chenarul de mai 

Rabinul: Mai, eu arunc banii in sus, Dumnezeu ia cat ii trebuie, iar cei care cad inapoi ii pastrez eu.

Intr-o zi la biserica se roaga o sora(mai in varsta)…inapoia mea satano!”,,la care sora care statea in spatele ei, foarte suparata:”Ce faci sora,il trimiti la mine?

O tanara s-a rugat Domnului:”Doamne de data aceasta vreau sa ma rog pentru cei din jurul meu fara a cere nimic pentru mine…….” Spre sfarsitul rugaciunii spune:”Doamne…da-i si mamei mele un ginere frumos!”

Un om se ruga lui Dumnezeu.
El a spus: “Doamne !?”
Dumnezeu a raspuns: “Da”
“Pot sa-ti pun o intrebare ?”
“Sigur.”
“Doamne, ce este un milion de ani pentru tine ?”
“Un milion de ani pentru mine este ca o secunda.”
“Hmmm”,”Doamne, ce este un milion de dolari pentru tine ?”
“Un milion de dolari este ca un penny.”
“Doamne, poti sa-mi dai un penny ?”
“Bineinteles, asteapta o secunda…”

Life in Picture

Aceasta postare este inspirata din postarea lui Costin, cu diferenta ca apartamentul din spatele copacului  a fost cuibul copilariei mele.

Ridica-ti privirea

Intr-o dimineata, in timp ce eram afara, am auzit voci, dar care nu stiam de unde vin pentru ca nu era nimeni langa mine, dar cand am ridicat privirea spre cer, am inteles de unde veneau vocile...

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Life in Picture

L.O.L. Everybody

Si ca sa nu ne gandim prea mult ca vine ziua de luni si incepem o noua saptamana, va propun sa radem putin. Daca va place initiativa, va rog sa va inscrieti cu o postare hazlie in chenarul de mai 

Ce face o blonda la "Vrei sa fii miliardar"? Suna un prieten si-l intreaba daca sa aleaga varianta 50-50, sau sa intrebe publicul... - Bula, nu-mi dau seama ce va face sa fiti asa fericiti ca ne-am mutat langa voi... - Nevasta-mea a auzit ca sunteti din-aia care arunca banii pe fereastra. Bula era corigent în clasa a IV-a la matematica. Vine învătătoarea si îl intreaba: - Bula daca vrei sa te trec, spune-mi cât fac 4+3! Bula după ce număra pe degete, spune bucuros: - 7 doamna învătătoare! -Nesimtitule, în clasa a IV-a numeri pe degete! Tine-ti mâinile la spate! Spune-mi cât fac 4+4! Bula întorcându-se la spate când pe o parte când pe alta ca sa poată număra pe degete, spune: - 8 doamna învătătoare! - Nesimtitule, baga mâinile în buzunar! Cât fac 5+5? Bula, după ce număra degetele prin buzunare, exclama: - 11, doamna învătătoare!!!

Ghici ghicitoarea!

Can you guess what is that?

Ghici cine ...

Prima mea postare a fost pe data de 23 ianuarie 2011, iar de atunci si pana acum  am reusit sa am deosebita placere si onoare de a intalni in aceasta blogosfera o “gasca” de prieteni, cu care ma pot mandri. Multi dintre voi stiti ca traiesc pe alt continent si nu pe cel european, chiar stiti si o parte din povestea vietii mele, si uite asa ne apropiem unii de altii si ne cunoastem mai bine. Datorita blogosferei, am cunoscut o persoana, care prin postarile lui ma provoca, caruia i-am facut si mustrare la un moment dat, si care imi aduce o unda de nostalgie dar si frustrare cate o data prin postarile lui. Aceasta persoana, auzind ca al meu copil este in vizita in Romania, a tinut neaparat sa imi trimita un mic cadou “de acasa”. Fotografia este facuta la revistele pe care el - Costin Comba - mi le-a trimis, si caruia ii multumesc din suflet pentru acest gest. Pe caldurile caniculare, sotia lui a reusit sa livreze pachetul, iar eu am intrat in posesia lui. Costin, ti-am zis un simplu multumesc pe messenger, pentru ca vroiam sa iti dedic aceasta postare, si sa iti MULTUMESC in mod public pentru acest gest, care pentru altii nu inseamna nimic, dar pentru mine inseamna foarte mult.

MULTUMESC COSTIN!

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Life in Picture

Sunflower...

L.O.L. Everybody

Si ca sa nu ne gandim prea mult ca vine ziua de luni si incepem o noua saptamana, va propun sa radem putin. Daca va place initiativa, va rog sa va inscrieti cu o postare hazlie in chenarul de mai jos:

In apartamentul unei familii care in iarna asta a cerut decuplarea de la centrala care furniza energie termica si electrica, un reporter intreaba:
- Ce faceti daca va este frig?
- Ne stringem in jurul luminarii.
- Dar daca este foarte frig?
- Ne apropiem si mai mult de ea.
- Dar daca este ger cu temperatura sub -20 C?- In acest caz, aprindem luminarea...

La Oficiul de Emigrare, secretara catre un solicitant:
- Sexul?
- De trei ori pe saptamina.
- Nu, nu, ma refer la: masculin sau feminin?

-Doi prieteni discuta:
- Voi unde va petreceti vacanta?
- Fiul meu in Elvetia, fiica mea in India, nevasta-mea la Paris.
- Si tu?
- Eu cred ca la pirnaie... Nu conteaza.

Dupa o aventura de doua luni, o tinara il intreaba plina de emotie pe iubitul ei:
- Cind o sa ma prezinti rudelor tale? - Draga mea, deocamdata e imposibil. Copiii sint la tara, iar nevasta-mea e plecata intr-o delegatie.

Weekend!

Astazi fara nici o ghicitoare, doar o urare pentru toti cei ce viziteaza acest blog:

Question / Intrebare

Ce ne defineste pe noi?


What does define us?

Pedestrians / Pietoni

Cine trece strada?

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Underwater ... again!