Cu-i apartinem noi, emigrantii? Carei tari, care-i culture? Mai avem ceva de care suntem puternic legati, prin radacini adanci stramosesti? Incercam sa ne opunem noului din tara adoptiva, sa ne impotrivim din rasputeri, sa incercam sa ne impunem regulile si cunostintele noastre dupa care am trait ani si zeci de ani de zile, dar ce primim ca rezultat? Ignoranta si neadaptarea la noua societate. Simti ca nu faci parte din acea societate la care tu singur ai optat si ai venit, societatea care te primeste cu o singura conditie: sa te integrezi. Dupa o perioada, iti dai seama ca nu poti , nu mai ai putere sa infrunti o intreaga societate, si incepi incet incet sa cedezi, incepi sa respecti alte reguli si alte coordonate de viata si cultura, chiar incepe sa iti placa usurinta cu care iei deciziile, iar caldura integrarii te copleseste. Dar, exista un dar, cand revii in tara natala, iti dai seama cat de mult ti-a lipsit, cat de mult ti-au lipsit toti cei care i-ai lasat acolo, cat de mult ti-au lipsit chiar si neajunsurile pe care o data le traiai si ti se pareau normale. Dupa o perioada, iarasi, te simti ca nu iti gasesti locul, ca nu stii unde vrei. Sunt lucruri care te atrag in ambele parti, si nu iti mai stii locul. Ii vezi pe cei din jur altfel, iar totul in jurul tau se petrece fara sa te atinga. Tu nu mai apartii acelei societati, nu mai ai tangenta cu ea. Te retragi putin in tine si incepi sa te intrebi unde iti este locul? Carei societati ii apartii? Vei gasi vreodata raspunsul? Nu cred; cert este ca tot noi facem alegerea, si alegem carei tari si societati sa ii apartinem. Dar este acel ACASA intr-adevar realul acasa?
Ai mare dreptate in ceea ce spui!!!Tocmai azi vorbeam cu o prietena la telefon si ii spuneam ca pentru mine ACASA inseamna unde traiesc,cautam s-o conving ca aici... (traiesc in Italia de aproape 9 ani)ma simt acasa,in casa pentru care platim rate...,in care traiesc de 7 ani cu sotul meu italian...,in care traiesc fetele mele din prima casnicie...,unde "aia" mare e studenta la informatica...unde am florile mele...cartile mele...
ReplyDeleteDeci acasa pentru mine este aici-Italia!!!
Dar....stii ca de multe ori imi vine dor de Romania,sincer nu de multe persoane...de locuri,stradute,copilarie...de fapt,de amintiri......
Am inceput sa spun "acasa(in Italia)de cand a murit MAMA mea.....chiar daca am 2 frati in Romania,radacinile mele nu mai sant acolo....iar
"acasa" a devenit aici,sufletul mi s-a asezat aici!!!!
Am fost cam lunga cu motivatia,dar "m-am descarcat"cu al meu "acasa"....si au trecut multi ani pana am spus ca AICI SANT ACASA!!!!!!
Pupici si un weekend minunat!!!!
Situaţia este destul de complicată .
ReplyDeleteDacă stai acasă te vrei plecat iar dacă pleci te vrei acasă .
Sunt destule motive pro şi contra ambelor situaţii .
Lumi
ReplyDeleteTu stii !Insa viata e formata din momente.De aici deriva.Din trairea momentului.
Te imbratisez si ma bucur ca te-am cunoscut!
Multa lumina!
Petronela, asa ne simtim cu totii, dar vezi tu, chiar si dupa multi ani de emigrare, chiar ajunsi la o varsta inaintata, majoritatea se reantorc pe meleagurile natale. Si asta nu din cauza banilor, ci din cauza dorului de locurile natale. Multi la acea varsta nu mai au nici rude, dar totusi se intorc, oare ACASA!
ReplyDeleteSoriN, si nu stii niciodata ce emai bine sau ce vrei cu adevarat.
ReplyDeleteLarisa, este adevarat ca si depinde de momentele in care te afli, de simtiri, trairi etc. te influenteaza foarte mult, dar totusi, noi mai avem radacini, mai apartinem vreunei societati?
ReplyDeletem-ai asteptat duminica, am venit.
ReplyDeletede multe ori ma gandesc la asta. cam de 10 ani colind prin lume, nu sunt nicaieri, nici aici, nici acasa, sunt peste tot cate putin dar nicaieri. noi, emigrantii, desi unii spun ca am avut sansa, cred ca suntem generatia de sacrificiu. daca te gandesti bine, cei care au emigrat si s-au intors au adus in Ro inovatiile.
eu nu ma consider norocos ca emigrez. eu ma consider mai degraba condamnat
Draga Lumi
ReplyDeleteCeea ce traim este cumva parte a alegerilor noastre.
Stii cum e?Daca pleci..simti apasarea plecarii..daca ramai uneori lucrurile scaa de sub control.Suntem o generatie incercata care a trebuit sa dea din coate pentru a reusi sa traiasca decent.Aici sau acolo.Chestie de alegere.Indiferent cum..uneori simti ca te coplesesc aceste stari.Insa nu trebuie sa uiti niciodata ca ai o tara unde te-ai nascut,extraordinar de frumoasa si deosebita insa care ca si tine trece prin incercari grele.Si ai si o tara care te-a adoptat cu bratele deschise si care ti-a deschis noi orizonturi.Uneori e nevoie de impletiri pentru reusita.Incearca sa depasesti si sa te bucuri de ceea ce poti trai si simti.Apartinem societatii de care ne bucuram..chiar daca e chestie de moment..si in acelasi timp permanenta deja.Suntem complexi si de aceea putem.Te imbratisez si ma bucur ca esti un om implinit!
Larisa, ma bucur nespus ca sunt unde sunt, dar totodata imi este si ciuda ca cei de aici pot si cei din tara mea natala nu pot. Asta ma deranjeaza mult. Multumesc frumos pentru raspunsurile frumoase, o saptamana usoara iti doresc, si o viata minunata acolo unde esti.
ReplyDeleteCred ca acasa e si aici si acolo. Si mai cred ca problema este diferenta intre felul in care se traieste aici si acolo. Diferenta pe care incerci in zadar sa o acoperi sau sa o netezesti, ca nu se poate si-atunci te simti mereu prinsa intre cele doua lumi aflate la asa de mare distanta.
ReplyDeleteAlina, exact, esti prins intre cele doua lumi, asta este, si nu stii careia ii apartii cu adevarat.
ReplyDelete