Experienta unui uragan!

Uitandu-ma azi la stiri, am vazut ce  a lasat Irene in urma, si mi-am amintit de Ike, uraganul pe care l-am trait si simtit aici in Houston. Cum e sa treci printr-un uragan? Singurul cuvant care descrie cel mai bine-dupa parerea mea- groaznic. Cand m-am mutat in Houston, era imediat dupa ce Katrina si Rita fusesera deja pe aici, si nu va zic cat m-a infiorat drumul. Nu m-a infiorat pentru ca am vazut case daramate sau copaci cazuti, nu, doar pentru ca drumul de la Dallas la Houston a fost presarat cu masini abandonate. Inainte de uragan, toata lumea merge la magazine si se aprovizioneaza, si nu va zic ca in toti acesti ani, nu am vazut rafturi goale in magazinele alimentare. Ei, atunci, inainte de uragan, rafturile cu conserve si tot ceea ce este aliment si poate fi tinut in casa fara ca sa ai nevoie de frigider, sunt goale., goale. Cand vezi asa ceva, simti fioari reci pe spate. Multi au generatoare proprii, pentru ca nu se stie cat timp vei sta fara energie electrica, iar la caldurile si umiditatea de aici, e groaznic sa stai chiar si o ora fara aer conditionat. Cand Ike a izbit Houston-ul, era aeara tarziu. A mers ezct pe autostrata I45 care e la distanta de vreo 80 mile de mine, plus ca sunt multe cladiri inalte in centrul orasului, deci un fel de paravan sa zicem. Cand a inceput sa bata vantul puternic, nu am mai avut energie electrica, iar singura sursa de stiri era aparatul radio. Ne-am culcat cu totii intr-o debara care se afla in mijlocul casei, pe un pat improvizat din paturi, si care nu stiu daca are un metru patrat, dar forma e mult apropiata de un triunghi. Afara se auzea vantul, iar vuietul lui semana mai mult cu un zgomot de metale care se izbesc, e groaznic, e ceva ce nu poate fi descris in cuvinte si care nu se uita usor. Acel zgomot nu il voi uita niciodata, si numai gandul ca il voi mai auzi vreodata ma infioara. Norocul nostru ca am scapat doar cu acel vant si ploaie, dar unii vecini au avut parti din acoperisul casei luat sau garduri daramate. Pe strazi vedeai pancarde daramate, semafoarele nu functionau, crengi rupte din copaci sau chiar copacii mai tineri erau smulsi din radacina. Dupa mai bine de jumatate de an, am fost in Galveston, care este chiar pe tarmul Golfului Mexic. Ce fel arata inca acolo? Barcile erau aproape de autostrada, nu mai erau pe apa, rasturnate si facute bucatele. Multe magazine si restaurant erau inca inchise, iar casele, mare parte din ele erau doar o mare gramada de lemne. Din propria experienta traita, nu stiu daca voi mai avea curajul sa mai stau acasa la urmatorul uragan. Cel mai intelept lucru e sa sa nu il infrunti, ci sa pleci din calea lui pentru ca el iese invingator mereu!