Dupa Cascada Niagara, ne-am indreptat spre Toronto. Vroiam sa vizitam CN Tower. Auzisem de el, nu stiam prea multe, dare u am avut aceasta idée stralucita sa mergem sa il vizitam. Asa ca in cateva ore eram in Toronto.
Cum l-as descrie eu cel mai bine: immense blocuri de ciment. Niciunde nu am mai vazut asa mult ciment. Ciment si foarte putina verdeata. Evident, ca sa urcam pana aproape de varful turnului, am folosit liftul.
Ce era interesant la acest lift, faptul ca era pe dinafara cladirii, asa ca aveai ocazia sa vezi lumea de jos din ce in ce mai mica. Domnul liftier a avut grija sa ne puna la curent cu viteza, inaltimea, si tot felul de informatii de acest gen, bineinteles in engleza si in franceza. Auzisem ca acest turn are podeaua de sticla. 
Auzisem ca multora le este frica sa calce pe acea podea. In sinea mea radeam, si ma gandeam ca fricosi mai sunt unii. Dar, crediti-ma, cand am ajuns acolo, si am vazut podeaua de sticla, nu am putut sa calc pe ea. Ma uitam ingrazita la copilul meu care sare intr-un picior pe podeaua de sticla. Nu ma puteam misca sa il iau de acolo, eram impietrita. Cand el m-a tras sa stau cu el pe sticla, ochii imi erau in lacrimi, nasul imi curgea, totul involuntary. Am reusit sa pun un picior in marginea podelei, si atat. Atat am resuit. Asa sunt unii, mai fricosi.
Frumoase trairile tale in fata necunoscutului Lumi..Uneori trebuie sa invatam de la copii sa fim dezinvolti..Se pare ca tu ai reusit la acel moment.Eu am un gol in stomac doar gandindu-ma..
ReplyDeleteFain. Ai reusit sa-mi induci si mie starea de frica. Si eu sunt mai nevricoasa de felul meu. Astept continuarea.
ReplyDeleteLarisa, daca as fi stiut exact ce ma asteapta, crede-ma ca nu eram aici. A fost mai bine sa nu stiu, sa incerc sa infrunt problemele atunci, pe moment si fata in fata!
ReplyDeleteminoki, ma bucur, de aceea am si postat ultima poza, ca sa se vada ce furnici minuscule erau cladirile din pozele de mai sus. O saptamana usoara!
ReplyDeleteAlice, e o senzatie unica, golurile din stomac .... la mine au fost multe senzatii in timp scurt.
ReplyDeleteCitind postarea mi-am amintit ca vizitand Craterul cel Mare din sudul Israelului (considerat ca fiind cel mai mare crater nevulcanic din lume)mi-era frica sa urc pe podeaua balconului construit peste crater. Am pus numai piciorul pe margina podelei.
ReplyDeleteDUTAA, asa e si la Marele Canion, inca nu am reusit sa ajung acolo, sper in viitorul apropiat.
ReplyDeleteMi se pare ca e una din cele mai inalte cladiri din lume.
ReplyDeleteCristi, este printre cele mai inalte cladiri din lume.
ReplyDeletefrumoase amintiri.Iti doresc cat mai multe
ReplyDeleteMultumesc Monica, si tie la fel!
ReplyDelete