Kids!

Intr-o discutie avuta cu Costin, m-a intrebat cum sunt copii de scoala aici. Cum o parte dintre voi deja stiti, eu predau la o scoala particulara la copii de 5 ani. Cum sunt copii aici? La fel ca alti copii, dar diferiti totusi. Prin ce sunt diferiti? Ei nu prea ies afara, iar daca ies, ies insotiti de parinti, pana la varste destul de mari. Daca copii respecta profesorul? Pe mine ma asculta, dar eu sunt cea care le dau prima buna dimineata sau buna ziua sau la revedere, si apoi unii dintre ei raspund, nu toti. In schimb vin la tine si iti dau o imbratisare, sau iti zic cuvinte dulci, sau pur si simplu ti se urca in brate. De ce? Cum imi place mie sa zic: pentru ca sunt plantati la 6.30 am in scoala de parinti, si merg acasa dupa 5 pm. Deci stau acolo o zi intreaga. Acolo invata, acolo mananca, acolo dorm, si pe noi profesoarele ne vad toata ziua. Eu stau mai mult cu ei decat parintii lor, daca stam sa socotim la numarul de ore pe zi. Cand merg acasa seara, stau la tv cateva ore si fuguta la culcare, ca maine e o noua zi. Si totusi, copilul de aici la 3 ani isi zice numele pe litere, majoritatea stiu sa si-l scrie, iar unii citesc cursiv la 4-5 ani. In fiecare an am avut astfel de copii, iar care sa faca adunari si scaderi, asta o fac multi la aceasta varsta. Diferenta? Nu stiu sa se joace. Nu stiu v-ati ascunselea, ori ratele si vanatorii, dar pun pariu ca multi nici in Romania nu mai stiu de asa ceva. Aici la 3 ani au calculatoare in clasa, stiu sa intre pe jocurile lor, iar cei de 4-5 ani  chiar pe net. Au memorie vizuala, si stiu exact care joc il vor sa joace. La 6-7 ani deja au jocurile electronice proprii, unii au chiar IPhone or IPod. Cum sunt rasplatit daca stiu bine in afara de nota: cu niste abtibilduri gen cele de la gumele turbo, numai ca se lipesc pe mana, au diferite forme, culori sau desene. Sunt foarte incantati cand primesc un astfel de sticker. Sunt zile cand mergem in pijama la scoala, si atunci trebuie sa fiu foarte atenta sa nu care cumva sa imi aduc aminte ca am ceva de cumparat si sa ma opresc pe la magazin, nu ca as fi singura… Majoritatea orelor le desfasuram pe jos, in pozitia lui Budha, iar cand avem ceva de scris sau pictat, atunci folosim scaunele. Chiar si cand merg la baie cu toata clasa, tot pe jos se sta la rand, sau daca mergem in vreo excursie, orice perioada de asteptare este asociata cu asezatul pe jos.   Si inca ceva, copii din Texas nu stiu ce e aia zapada, adica iti vorbesc despre ea, dar nu stiu ce inseamna pentru ca multi, chiar si adulti, nu au vazut zapada in viata lor. Cand a nins prima data aici, acum vreo 3 ani, am iesit cu ei afar sa le arat cum sa faca bulgari, si ei erau in pantofiori si rochitele de matase. Bineinteles ca toate au fost ude pe ei, dar au fost incantati, si nu va zic cum sunau parintii disperati sa le scoatem copii afara in zapada sa vada si ei. Eu una asteptam cu nerabdare acea zapada, nu mai vazusem de 4 ani cred si stateam cu ochii pe geam in speranta c ameteorologii au gresit ora macar de data asta si va ninge mai devreme decat au zis ei. Cam asa poate fi descrisa in mare copilaria la 4-5 ani!