No comments!

Eram in concediu, sus pe unul din varfurile din Kauai si am surprins acest moment. M-a impresionat foarte mult aceasta mamica; acolo sus nu i-a pasat de lumea din jur, ea isi alapta pruncul. Nu m-am putut abtine sa nu fac o fotografie.Am simtit cum timpul se orpeste in loc si totul in jur era linistit.  Cred ca deja cuvintele sunt de prisos.

While I was on top of the mountain in Kauai Island I saw this moment from the picture. I could not resist taking a picture though. That mom did not care about people around her, she did feed her baby. It was like time stopped for a moment, very quiet: mom feeds her baby. I have no more comments.

Aliens / extraterestrii?

Ideea asta mi-a fost sugerata indirect intr-o discutie cu o persoana foarte draga mie. Eram seara acasa in bucatarie  “biroul meu de acasa”  si ma intreaba daca eu cred in extraterestrii. Fara nici o ezitare am raspuns DA, cred. Si sunt convinsa ca mai devreme sau mai tarziu o sa ii si putem vedea. Asa cum acum “n” ani celularul si laptopul erau o fantezie te povestiri S.F. si acum sunt o realitate indispensabila, tot asa sunt convinsa ca si extraterestrii vor trai printre noi, daca nu cumva sunt deja. De aici apare o alta intrebare: suntem noi un imens laborator unde extraterestrii se joaca putin?

This idea was suggested to me by a lovely person of mine. While I was in the kitchen – the place where I spend most of the time – he asked me if I believe in aliens. With out thinking too much I answered YES, I do. It is true, I do think that sometimes in future we will see them. A long time ago, cell phones and laptops were subjects for S.F. stories. Today it is a necessary reality. I am convinced that the aliens will live with us, IF they are not already here.  And, another question: are we a huge laboratory where they play with our mind? 

Sa vizitam Romania: partea 1

            Acum trei veri, aveam o tuse care ma cam sacaia. Si cum am decis sa imi petrec vacanta in Romania, mama mea grijulie m-a dus la Slanic Prahova la Salina. WOW! Intrarea in Slanic m-a lasat fara cuvinte. Brazii mareti, inalti de pe soseaua de intrare sunt o priveliste de nedescris. Mi-i imaginam iarna plini de zapada (imi lipseste zapada). Daca vreo cineva a fost acolo, stie despre ce vorbesc. Ne-am cazat la un hotel privat, acolo aveam bilete, si fuga la Salina. Privelistea din jurul Salinei – dezolanta, un camin pentru cei veniti la tratamente, era in cadere libera.Se degrada singur, fiind nefolosit si nepazit. La intrarea in mina lume multa, se statea la coada. Parca imi lipseau cozile, ma gandeam eu! Copilul meu ma intreba ce facem, de ce stam la coada si nu mai vin alte casierite sa mearga mai repede? In sfarsit ajungem si platim biletele, si apoi asteptam sa ne urcam in liftul care urma sa ne coboare in mina. WOW! Aici e buba cea mare. Am crezut ca sunt nu stiu unde. Un lift  vechi, zgomotos, mai auzeam, simteam si vedeam din cand in cand cum cadea sarea, plus ca se izbea de pereti. Vedeam fata copilului meu care avea pe atunci 8 ani. Incercam sa fac glume sa ii arat ca totul e OK, dar credeti-ma ca si eu eram ingrozita. In acel moment mi-am zis ca este prima si ultima oara cand ma urc in acel lift, dar ma gandeam cu disperare ca trebuie sa vin la suprafata cu acelasi lift! In sfarsit ajungem in adancuri. Foarte frumos amenajat, ai ce face acolo, multe tarabe cu prostioare de vanzare, gasesti chiar si un mic chiosculet unde sa poti sa iti satisfaci o pofta. Numai ca atunci cand te uitai la preturi inghetai. Preturile erau de trei ori mai mari ca la intrarea in mina, si culmea, acelasi patron avea si restaurantul de la intrarea in mina. Cum vine asta? Stim fiecare dintre noi cum: spaga, influenta,pile etc, sistem bolnav. Am fost placut surprinsa sa descopar toalete ecologice, dar mi-a trecut repede sa le folosesc cand ma apropiam de ele si simteam specificul miros de ….multe treburi. Intr-una din zile a trebuit sa mergem sa folosim acele cabine mirositoare, si nu credeam ce  imi vad ochii, ori refuzam sa cred ca vad: un nene isi facea treaba mica fara nici o jena in fata cabinelor la vreo cativa  metri departare. Saracul, ma gandeam, poate nu mai rezista, sau poate din cauza mirosului s-a oprit la o distant de sursa mirositoare. Si il intreb: Da bine nene, chiar asa, in fata tuturor, nu te puteai duce si mata mai in spate putin? La care nenea imi raspunde scurt si rastit: vaca incaltata care esti. Si iarasi copilul meu a ramas ca la dentist. Inca isi mai aduce aminte si ma intreaba si acum de ce nenea acela m-a facut vaca incaltata! Nu intelege. Nici eu nu am inteles, dar pot spune ca nici acel nene nu stia de ce ma jugneste. Cu siguranta era rautatea si ura care ne stapaneste, inraieste si ne asmute unul impotriva celuilalt. Dar daca ar fi sa merg sa mai vizitez acele locuri, as face-o cu mare placere, pentru ca o mica intamplare, adunata la altele nu ma impiedica sa revad acele minunate peisaje.

Ganduri

Buzele mele asteapta buzele tale,

Corpul meu, asteapta mangaierile tale,

Inima mea te striga….

E prea curand?!?

Tu nu ma auzi.

Nu simti zbuciumul meu,

Nu simti nelinistea mea. 

TREZESTE-TE SI UITA-TE LA                                                       MINE

Ia-mi inima si incarc-o cu iubire,

Ia-mi corpul si iubeste-l,

Ia-mi buzele si le saruta

IA-MA.

Operatii estetice …. / Esthetical surgery ...

Eram intr-una din dimineti in masina, in drum spre servici si ascultam un post de radio. Imi atrage atentia subiectul zilei: daca o femeie ar avea posibilitatea de a face o operatie de infrumusetare, ce parte a corpului ar alege? Eu, chiar daca eram singura in masina, raspund cu glas tare: soldurile, fericita ca stiu raspunsul. Dar stupoare, dupa statistici, se pare ca femeile vor sa scape de pielea de sub brate. Cum? Nu imi venea sa cred ce aud. Serios? Chiar este asta o asa problema? Chiar majoritatea femeilor sufera de pielea de sub brate? Iar explicatia era ca ele nu pot purta nimic fara maneca, pentru ca li se vede surplusul. Dar daca stau si ma gandesc bine, ele sunt totusi niste fericite ca sunt multumite de celelalte parti ale corpului.

             While I was driving to my work, my attention has gotten to the topic on the radio station: if a lady has the opportunity to have an esthetical surgery, which part of her body will she choose? Even if I was by myself in the car, I shouted out loud the answer which I thought is the correct one: hips. Surprise though, because, the worst part of the body which women want to get rid of it, is the part under the arm – the talk show lady named it as wing. What? I could not believe it? Really?  Is this part of the body a big problem? Is it true that most of the women have this body problem? The talk show lady has given an explication: that ladies cannot were tops or dresses with no sleeves. If I analyze the situation, they are lucky though because they are happy/pleased with the rest of their body.        

Milk with cereal

  A few days ago I fixed the table for dinner. I put the food on the table. The specialty for that dinner was a Romanian sheep cheese that I brought from Romania last summer. I guess all emigrants bring some goodies from their countries when they come back from visiting their families. As I said I have brought sheep cheese. In that evening, in an empty special-shaped cast iron pot where I cooked polenta, I put some milk. While I was eating milk with polenta deep memories from my childhood have run through my mind. But, I cannot tell you what was my son’s reaction: disgusting food,  I cannot look at it … then I had to explained to him about it, and I have compared my food with milk and cereal because corn is not a fruit or vegetable, it is a cereal. Since then, every time when I eat milk with poleta, my son asks me: are you eating Romanian version of milk and cereal?

P.S. POLENTA is made from cornmeal boiled in water and added little salt.

Laptele si cerealele

 

                     

                   Era intr-o seara in timpul cinei. Am pregatit masa, am pus mancarea pe masa, nici nu imi mai aduc aminte ce anume, dar stiu ca aveam mamaliguta si cas adus din Romania. Banuiesc ca toti cei plecati din Romania, cand se intorc din vacanta petrecuta la parinti vin cu tot felul de “bunatati”. Eu m-am intors cu cas de oi. Si in seara aceea, dupa ce am pregatit mamaliguta, ce mi-am zis, hai sa pun putin lapte in “ceaun”-care numai ceaun nu e , dar asta e, improvizam- si sa mananc lapte cu mamaliga, ca nu am mai mancat asa ceva de ani de zile. Ooooo, nu va zic reactia copilului meu : dezgustator, ce e asta, nici nu pot sa ma uit. Atunci i-am explicat ca el mananca lapte cu cereale, dar cu ceva ani in urma, si nu foarte multi, nu existau cereale. Si noi mancam lapte cu mamaliga. Si ca de fapt tot un fel de lapte cu cereale e si asta, ca mamaliga e o cereala de fapt. Si de atunci, de cate ori mai mananc lapte cu mamaliga, copilul ma intreaba:iar mananci lapte cu cereale stil romanesc?