Jurnalul unui emigrant partea 6

Ce inseamna pentru mine sa fiu departe de tara? Ce inseamna pentru mine emigrarea in USA? Emigrarea este o decizie pe care fiecare o luam fortati de anumite imprejurari. Eu sunt un caz fericit, am luat aceasta decizie pur si simplu pentru ca cei din jurul nostrum jucau la loteria vizelor, si intamplarea a facut sa si castigam. Am ajuns in state, ne-am integrat de minune. Stiti cum e: de la bine la foarte bine adaptarea e foarte simpla. Daca m-a batut gandul vreodata sa ma reintorc in tara?

De multe ori. Si atunci m-am gandit mult, si mi-am dat singura 2 luni de stat in tara ca sa pot sa intelegi ce vreau, iar mizeria, nesimtirea si aroganta care le-am intalnit m-au facut sa ma hotarasc sa nu ma reintorc, cel putin pentru o perioada buna de timp. Cum este aici? CIVILIZATIE! Daca imi lipseste ceva de acasa? Da, multe, dar am invatat sa traiesc fara ele, iar cu timpul le uitam. Llipsa spagii, credeti-ma, face totul. Nu zic ca nu am intalnit si oameni mai putin oameni. Dar sunt atat de rari, ca nici nu ii bagi in seama, nici nu te obosesti sa le dai atentie. Te uiti in partea cealalta unde este frumosul. Relatiile interumane le apreciez altfel, le urc pe adevaratul piedestal al prieteniei si a respectului. Prima data cand am mers in tara a fost dupa 4 ani. Atunci am simtit nevoia sa merg. Visam in fiecare noapte ca sunt in orasul meu si ca ma intalnesc cu prietenii. Atunci am decis ca trebuie sa merg in tara. Am ajuns in avionul dinspre Londra spre Bucuresti, iar batranica de langa mine a avut un moment de ezitare cand a auzit ca sunt din Romania. Cand i-am zis ca stau in state, si-a mai revenit putin. Chiar daca am ajutat-o la bagaje, tot nu a putut sa imi zica “multumesc”. In acea vacanta am mers mult pe jos, imi doream asta, de fapt imi era dor sa merg pe jos. Mergeam pe strada si zambeam. Zambeam la toti cei din jur, iar ei se uitau la mine suspicios. Atunci radeam si mai mult. Costin a pus o intrebare la el pe blog: ce simtim cand auzim despre Romania, sau vorbind romaneste. Am plans cand am auzit imnul Romaniei inaintea unui meci. De ce? Nici eu nu stiu. Cand auzeam romaneste in magazine sau pe unde mergem sa vizitam, obisnuiam sa le dau buna-ziua respectivilor, dar am incetat de mult acest lucru. Majoritatea nu vor sa aibe nimic de-a face cu romani sau cu ce tine de Romania. Ma bucur ca sunt intr-o comunitate mare de romani, unde avem festivaluri si unde mai mentinem inca traditiile. Dar copii nostri traiesc intr-o societatea diferita. Ei sarbatoresc 4 of July si Thanksgiving, Mother’s Day si Father’s Day. Pentru ei e ok ca nu se sarbatoreste ziua copilului sau Mos Nicolae. Lucrurile astea nu se impart cu prietenii de la scoala, iar acolo e viata lor, la scoala. Avem magazine cu produse europene, restaurante romanesti, am vazut mobila facuta in Romania la Macy’s, la muzee sunt pietre din muntii nostrii, dar noi, emigrantii, apartinem intr-un final celor doua lumi. Nu putem zice ca aici este locul nostru. Cand suntem aici vrem acolo, cand suntem acolo vrem aici. Dupa ce am plecat din tara,  cineva imi zicea ca fie painea cat de rea tot mai bine e in tara ta. Acum acea persoana e plecata si ea in Italia., si nu cred ca se mai gandeste la intoarcere.Odata plecat, putini sunt cei ce se mai intorc. Emigrarea e o povara grea, pe care noi o alegem, sunt sentimente nedefinite si amestecate, sunt trairi si emotii ce nu se pot descrie in cuvinte. Mie mi-au trebuit 6 ani sa pot pune pe hartie momentele despartirii de parinti. Niciodata insa nu le-am recitit. Costin, nu stiu daca ti-am raspuns la intrebare si daca te-am lamurit, dar simtitrile nu pot fi traduse in cuvinte.