Search This Blog

Followers

Sunday, July 10, 2011

Jurnalul unui emigrant partea 6

Blogdiverse Top66 Statistici





De multe ori. Si atunci m-am gandit mult, si mi-am dat singura 2 luni de stat in tara ca sa pot sa intelegi ce vreau, iar mizeria, nesimtirea si aroganta care le-am intalnit m-au facut sa ma hotarasc sa nu ma reintorc, cel putin pentru o perioada buna de timp. Cum este aici? CIVILIZATIE! Daca imi lipseste ceva de acasa? Da, multe, dar am invatat sa traiesc fara ele, iar cu timpul le uitam. Llipsa spagii, credeti-ma, face totul. Nu zic ca nu am intalnit si oameni mai putin oameni. Dar sunt atat de rari, ca nici nu ii bagi in seama, nici nu te obosesti sa le dai atentie. Te uiti in partea cealalta unde este frumosul. Relatiile interumane le apreciez altfel, le urc pe adevaratul piedestal al prieteniei si a respectului. Prima data cand am mers in tara a fost dupa 4 ani. Atunci am simtit nevoia sa merg. Visam in fiecare noapte ca sunt in orasul meu si ca ma intalnesc cu prietenii. Atunci am decis ca trebuie sa merg in tara. Am ajuns in avionul dinspre Londra spre Bucuresti, iar batranica de langa mine a avut un moment de ezitare cand a auzit ca sunt din Romania. Cand i-am zis ca stau in state, si-a mai revenit putin. Chiar daca am ajutat-o la bagaje, tot nu a putut sa imi zica “multumesc”. In acea vacanta am mers mult pe jos, imi doream asta, de fapt imi era dor sa merg pe jos. Mergeam pe strada si zambeam. Zambeam la toti cei din jur, iar ei se uitau la mine suspicios. Atunci radeam si mai mult. Costin a pus o intrebare la el pe blog: ce simtim cand auzim despre Romania, sau vorbind romaneste. Am plans cand am auzit imnul Romaniei inaintea unui meci. De ce? Nici eu nu stiu. Cand auzeam romaneste in magazine sau pe unde mergem sa vizitam, obisnuiam sa le dau buna-ziua respectivilor, dar am incetat de mult acest lucru. Majoritatea nu vor sa aibe nimic de-a face cu romani sau cu ce tine de Romania. Ma bucur ca sunt intr-o comunitate mare de romani, unde avem festivaluri si unde mai mentinem inca traditiile. Dar copii nostri traiesc intr-o societatea diferita. Ei sarbatoresc 4 of July si Thanksgiving, Mother’s Day si Father’s Day. Pentru ei e ok ca nu se sarbatoreste ziua copilului sau Mos Nicolae. Lucrurile astea nu se impart cu prietenii de la scoala, iar acolo e viata lor, la scoala. Avem magazine cu produse europene, restaurante romanesti, am vazut mobila facuta in Romania la Macy’s, la muzee sunt pietre din muntii nostrii, dar noi, emigrantii, apartinem intr-un final celor doua lumi. Nu putem zice ca aici este locul nostru. Cand suntem aici vrem acolo, cand suntem acolo vrem aici. Dupa ce am plecat din tara,  cineva imi zicea ca fie painea cat de rea tot mai bine e in tara ta. Acum acea persoana e plecata si ea in Italia., si nu cred ca se mai gandeste la intoarcere.Odata plecat, putini sunt cei ce se mai intorc. Emigrarea e o povara grea, pe care noi o alegem, sunt sentimente nedefinite si amestecate, sunt trairi si emotii ce nu se pot descrie in cuvinte. Mie mi-au trebuit 6 ani sa pot pune pe hartie momentele despartirii de parinti. Niciodata insa nu le-am recitit. Costin, nu stiu daca ti-am raspuns la intrebare si daca te-am lamurit, dar simtitrile nu pot fi traduse in cuvinte. 

18 comments:

  1. frumos spus Luminita. un lucru care ne avantajeaza aici este ca venim de undeva unde eram obisnuiti sa muncim din greu (pe degeaba si fara rezultate). asta ajuta teribil aici si de asta suntem apreciati. este o apreciere sincera.

    ReplyDelete
  2. iulia, noi stim sa muncim, iar cand vedem ca suntem apreciati, atunci simtim ca prindem aripi, si muncim si mai mult; cei din jur nu pot tine pasul cu noi.

    ReplyDelete
  3. Fiecare din noi avem un loc in lume!Ma bucur pentru faptul ca esti fericita acolo.In ceea ce priveste aprecierea..trebuie sa subliniez ca parte din noi..romanii..o avem si noi..aici!Pare paradoxal..dar e adevarat si trebuia sa spun.Probabil sunt un caz fericit.

    ReplyDelete
  4. Larisa, ma refeream la faptul ca aici suntem mai putin fata de in tara, si de aceea aprecierea prieteniei este alatfel, crede-ma. Cand vreau sa revad pe cineva, nu ezitez, sun in momentul ala, nu las pe alta data.

    ReplyDelete
  5. Alice, sa ai o saptamana placuta!

    ReplyDelete
  6. Bună Lumi!
    Foarte frumos ai scris Lumi!
    Sincer mi-au dat lacrimile știind că
    și băiatul meu nu se va nmai întoarce
    decât în vizită din Elveția!
    O săptămână frumoasă și multe bucuri!
    Te sărut și îmbrățișez cu mare drag!

    ReplyDelete
  7. Din cauza unor derbedei care ne-au facut de rusine prin lume, toti romanii sunt bagati in aceeasi oala.

    ReplyDelete
  8. ELENA, multumesc frumos, imi imaginez ce este in sufletul tau, dar priveste partea frumoasa a situatiei: lui ii este foarte bine acolo. O saptamana frumoasa iti doresc si tie!

    ReplyDelete
  9. Cristi, din pacate, m-am izbit si eu de asta, crede-ma ca nu e placut.

    ReplyDelete
  10. Sincer si eu abia astept sa plec din tara(poate suna urat dar asa gandesc eu)si te felicit ca ai avut curajul sa ramai acolo si ca ai putut sa te integrezi.

    ReplyDelete
  11. Monica, iti doresc sa ti se implineasca dorinta, si multumesc frumos.

    ReplyDelete
  12. Lumi...esti o tipa faina, de milioane! .ma bucur ca sunt in cercul tau de prietene!..eu inca nu am depasit momentul plecarii...desi nu imi e dor de tara, imi e dor de cei dragi ramasi acolo! De asta inca nu pot scrie nimic...inca!

    ReplyDelete
  13. am jucat si eu la loteria vizelor dar nu am castigat, si eu ma vad emigrant peste cativa ani insa prin europa,cel mai probabil in germania

    ReplyDelete
  14. Anonymous, multumesc de vizita si te mai astept cu multe comentarii, thanks! Daca ai nevoie d eun umar, stii unde sa ma gasesti.

    ReplyDelete
  15. Mihai, iti doresc din tot sufletul sa reusesti ce ti-ai propus.

    ReplyDelete
  16. Cel mai mult am apreciat dupa ce am citit toate acestea, sinceritatea.
    Sa ai o viata frumoasa acolo unde esti!

    ReplyDelete
  17. Multumesc mult robert, si te invit sa le citesti si pe celellate jurnale, acesta e dupa cum ai vazut nr.6;sa ai o zi buna.

    ReplyDelete