Am uitat sa ne bucuram. Am uitat sa apreciem. Am uitat sa deosebim valorile de nonvalori. Am uitat sa vedem valoarea in ceva fara valoare. Am uitat….cate nu am uitat. In lumea asta computerizata, plina de electronice, plina de telecomenzi si tot felul de alte chestii wireless, am uitat sa apreciem si sa vedem frumosul in lucrurile simple. In lucrurile marunte. Cati profesori ar aprecia sa primeasca cadou un desen facut de un elev al lui? Cati dintre noi avem fotografiile prietenilor nostril adevarati pe frigider sa ii putem vedea in fiecare dimineata si sa le zambim? In toata acesta fuga zilnica uitam sa privim si sa admiram. Sa ne bucuram de “nimicurile” zilnice.Sa ne bucuram de o frunza, de o adiere, de un “cadou” facut de doua manute mici care creeaza din inima lor pura, sa ne bucuram acum. Sa invatam sa ne bucuram acum si nu maine. Sa traim clipa prezenta ca si cum ar fi ultima clipa traita. Ce frumoasa va fi viata atunci!
Eu sunt optimist de felul meu, deci cred ca n-am uitat sa ne bucuram...Poate din cand in cand ne lasam coplesiti de necazuri si poate ...e vorba si despre mentalitate in acelasi timp.
ReplyDeleteFara optimism suntem terminati.
ReplyDeleteExact florentin, mentalitatea trebuie schimbata, perceptia ...
ReplyDeleteCristi, nu toata lumea e optimista, trebuie sa recunosti, dar sa speram, caci speranta moare ultima.
ReplyDeleteLumi(niţa?),sărut mâna !
ReplyDeleteSuntem grăbiţi , suntem stresaţi , viaţa ne costă scump , timpul nu ne ajunge . Timpurile sunt altele , acum avem alte idealuri , alte convingeri . Cam asta. Remediu ? spuneam "suntem stresaţi" dar vezi greşim când spunem : "sunt prea stresat , nu am chef " când tocmai cheful ne de-stresează .
Spuneai de aprecierea unui desen făcut de un elev şi mi-am amintit că am cumpărat odată de la un elev care strângea bani pentru un tratament nişte picturi cu peisaje făcute pe bucăţi mici de hârtie cam 20/10 cm . Când le-am văzut nu m-am hotărât care şi am luat tot . A , desenele erau ca nişte felicitări pentru diferite ocazii (ca formă şi utilitate mă refer) , ei bine nu le-am trimis niciodată , ba ulterior le-am pus în ramă şi le-am făcut tablouri . Le am şi acum şi cu drag îmi amintesc când le văd , chipul uimit al elevului chiar dacă nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu el .
Ziua Buna. Nu conteaza ca am uitat toate acestea, mai grav este ca nu facem nimic sa le readucem in prim plan.
ReplyDeleteIntr-o astfel de lume, chiar si computerizata, totul se rezuma la educatie. daca am avea o educatie adecvata, nu am uita valorile, nu am uita sa fim oameni.
ReplyDeleteSoriN, m-am bucurat enorm cand am citit comentariul tau. Sa stii ca eu cand am ajuns in state, uitasem sa ma bucur de lucrurile marunte. recunosc, si eram uimita cum oamenii din jurul meu se bucura. Am invatat sa ma bucur si sunt fericita, ma inveseleste orice"porcarioara". Am reinvatat oare sa traiesc clipa?!
ReplyDeleteBuna Costin, asta e marea problema, sa le readucem la viata, sa le aratam, dar cum? Mass media e ocupata cu altele...
ReplyDeleteCetateanu, asta zic eu de mult timp, ca ne lipseste educatia, dar din pacate e greu ca noi o mana de oameni sa facem asa ceva, avem nevoie sa ajutor, si asta vine de la mass-media, care din pacate, stim cu totii ca e ocupata cu altele...multumesc de vizita.
ReplyDeleteLumi lucrurile mici creează un mare lucru aşa cum micile bucurii fac viaţa frumoasă . Dealtfel e mare lucru să ştii să te bucuri de fiecare punct din cartea vieţii şi să-l trăieşti precum o frază !!
ReplyDeleteFrumoasa postarea Lumi.Si inteleapta!Nu pot insa sa si raspund..sunt prea multe UITATE in mine ca sa-mi permit comentarii!MULtumesc...si sa incepem sa schimbam putin rutina!
ReplyDeleteSoriN, de asta vorbesc, sa ne bucuram de lucrurile marunte, asta am uitat sa facem, dar eu ma bucur ca macar am reusit sa imi amintesc acest lucru.
ReplyDeleteLarisa, fiecare avem in noi "UITATE", dar trebuie sa invatam sa le scoatem la suprafata si sa ne bucuram de ele.
ReplyDeletedin pacate uitam f.f.des sa fim oameni!
ReplyDeleteAnonymous, asta poti sa o mai zici, ca e foarte adevarat ce zici.
ReplyDeleteUite cum facem! Spune tu cine are curajul primul sa lase din mana telecomanda si tastatura si apoi mai vorbim :)
ReplyDeleterobert, nu inteleg, dezvolta putin te rog...
ReplyDelete