Indignare

Printr-un mic efort si cu ajutorul tehnologiei din ziua de azi, am reusit sa imi regasesc aproape toti prietenii din copilarie. O copilarie traita in communism, o copilarie fara telefoane mobile, o copilarie traita cu cheia de gat si in fata blocului, unde jucam coarda sau lapte gros, o copilarie plina de nevinovatie si de nevoi. Ma bucur nespus ca ne-am regasit si putem conversa. Intr-una din conversatii, una din prietenele mele, a dezvaluit un mare adevar. Redau mai jos intact textul ei:

“Noi cei ce am crescut si trait o mare partedin viata in communism (iar copii nostril ne fac “comunisti”, desi ei nu stiu ff multe de communism), noicare vedeam doar 2 ore de program tv pe zi si desene animate doar sambata, noi cei ce stateam o zi intreaga la coada la tacamuri de pui, noi cei ce tremuram iarna in case, noi care cumparam painepe cartel, noi cei ce ne adunam pe la cate un prieten sa vizionam filme la video, noi care mancam portocale eoar la craciun si bananecand avea loc cate un congres al PCR, noi care am fost pe rand soimi, pionieri si utc-isti, noi care ii vedeam pe parintii nostril ascultand Europa Libera in soapta de frica securitatii, noi, dup ace am scapat de toate astea si am devenit liberi, am ales sa traim in alte tari … ce ironie, nu-i asa? Dintr-un grup de 29 de membri, 5 sau 6 traiesc in Romania…ce trist!”