Hai-Hui prin America 10

Atlanta Iunie 2011

Era intr-o sambata dimineata, cand cu o ora intarziere m-am imbarcat In avionul pentru Atlanta. Eram fericita ca voi vedea sediul CNN. Vroiam sa vizitez si Muzeul Coca Cola, si Acvariu, si mai multe obiective turistice, dar timpul nu era de partea mea, aveam doar ziua de sambata cat mai ramanea din ea si duminica. O data ajunsa in Atlanta, am mers direct la sediul CNN. Nu stiu ce ma asteptam, ma asteptam la ceva impunator, la ceva care sa imi taie respiratia. Ce am intalnit acolo, a fost mai mult decat atat. Mi-as fi dorit sa pot sa vizitez cand este zi de lucru, sa vad toti acei oameni in timpul actiunii, sa simt forfota de sub privirile mele, dar poate cu alta ocazie. Ajunsi la cladirea CNN, bineinteles ca am inceput cu fotografiatul. 

Ajunsi in interiorul cladirii, am ramas uimita de forfota de acolo. O mare de oameni, un zumzet continuu si o miscare continua. Cladirea are o curte interioara, iar la parte sunt multe restaurant si fast-food-uri unde poti sa mananci. Cozile erau immense, fie ca stateai la arnd la mancare sau la rand sa intri la toaleta. Am stat si noi la rand la bilete, partea frumoasa a fost ca ne documentasem putin inainte, si ne-am hotarat sa ne luam City pass care costa 70$/pers. Cu acest city pass, am putut intra la tot ceea ce vroiam sa vizitam, si am si scutit ceva $$$ buni. A trebuit sa asteptam putin pana la 1.20p.m. cand turul la care eram programati. Odata intrati, am fost controlati ca la aeroport, mai putin faptul ca nu ne-am scos incaltarile. Am urcat pe o scara rulanta imensa, scara care intra intr-o sfera gigantic care simboliza pamantul. Ajunsi sus, ni s-au facut pozele de rigoare, simuland ca am fi prezentatori de stiri. Primul studiou care l-am vazut, a fost cel de stiri. 

Am vazut apoi camera unde se primesc sterile din toata lumea, unde sunt verificate si redistribuite; o camera imensa, unde cand s-a intamplat poveste de la WTC din New York, in acea camera erau 300-400 de oameni, unde acei oameni nu au plecat acasa, dormeau pe holuri, unde s-a lucrat 24/7. Acum era liniste, erau doar vreo doi trei care se uitau in monitoare. Am aflat ceva trick-uri de televiziune. Unele din ele, spre exemplu despre prezentarea vremii, le stiam de aici de la muzeul de vreme, dar altele erau o noutate. Am aflat ca unii prezentatori de stiri isi inregistreaza singuri emisiunile pentru weekend, vin sambata dimineata foarte devreme, ceva de genul 3-4 dimineata , se inregistreaza singuri si apoi pleaca. Singuri schimba camerele in care sa se uite, singuri revad inregistrarea si corecteaza…ceea ce m-a uimit. Am vazut apoi studioul de unde transmite Nancy Grace. Este un studiou relative micut, in semicerc ca sa dea impresia de largime, iar ceea ce am aflat interesant despre Nancy, este ca are un mic microfon la rever care are aria de captare a sunetului undeva doar cat tine fata ei. In jurul ei sunt mai multi ameni care vorbesc cu ea si intre ei in timp ce ea isi transmite emisiunea. 

Uitandu-ne de sus in jos, la forfota si la multimea de jos, ghid-ul ne-a aratat ca pe podeaua care era din mosaic alb, din mosaic negru erau simbolizate continentele, ca si cum podeaua ar fi fost o harta imensa. Nu va zic ca la tot pasul erau gardieni care ne masurau din cap pana in picioare, si a caror priviri le simteam in ceafa. Cand am revenit la parter, am vazut o masina care fusese folosita de reporter la razboiul din Iraq.