1 Mai Muncitoresc!

Imi aduc aminte de defilarile care se faceau cu ani in urma in aceasta zi. Dar cel mai mult imi amintesc de perioada cand mergeam “la iarba verde” in aceasta zi. Te urcai in masina, incapeau cam 2-3 familii intr-o masina si plecai la iesirea din oras. Totul era o galagie, o harmalaie si o veselie totodata. Gratarele fumegau, berea si  vinul racoreau “actorii”, muzica canta la fiecare masina cat de tare se putea….se incingeau si niste partide de fotbal adevarate, ce mai distractie era! Pe toate posturile TV si radio, ce-i drept putine la vremea aceea, se auzeau doar cantece patriotice. Nu mi-a fost greu sa gasesc unul dintre ele:

http://www.youtube.com/watch?v=efNJwfDUm_I

Va doresc la toti un 1 Mai fericit, plin de veselie si voie buna!

Weather & Sky

Storm above our house!

Ghici ghicitoarea!

Timpul

De cateva saptamani tot incerc sa stau linistita in fata computerului si sa imi vars necazul in scris. Vad ca si altii au mai scris despre acelasi topic:TIMPUL. Eu una simt ca nu imi mai ajunge TIMPUL. Fac aceleasi lucruri acum, care le faceam si acum 6 luni sau un an, dar parca timpul s-a micsorat. Nu va ganditi ca aici nu mai sunt 24h intr-o zi sau saptamana nu mai are 7 zile. Nu, sunt toate la fel, numai ca am senzatia ca cele 24h de fapt sunt mai putine. Imi aduc aminte ca acum vreo cativa ani citisem niste articole pe net cum ca de fapt,

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Cars on the road

Answers

In their lives, what people are fighting for ?

De-a lungul vietii, pentru ce se zbat oamenii?

Happy Easter!

Lumina pascala sa va imbratiseze sufletul si sa va calauzeasca viata!
I wish you a Happy Easter!

Ghici ghicitoarea!

O ghicitoare de sezon: unde se afla aceasta cruce?

The First Easter

Our first Easter in the USA was on 2005. I had emotions because it was our first Easter away from home, first time when I had to prepare everything by myself, and I wanted it to be perfect. I wanted my husband and my child to feel the same cozy warm Easter like my mom used to do for us. It was the first time when I prepared sponge cake. I was so stressed because I knew that it is the hardest sweet to bake.

Symbol

Pentru mine, acesta este simbolul natiunii romane!

This is the symbol for romanian nation in my vision!

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Cumpara banii orice?!?!?!

Astazi am primit un email, care mi-a dat mult de gandit, fapt la care ma gandesc de fapt in fiecare zi, si vad asta zilnic in jurul  meu . De aceea m-am gandit ca poate va fi bine sa il postez si aici. Stiu ca majoritatea muncim din greu. Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator. - Tati, pot sa te intreb ceva?  - Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal - Tati, cati bani castigi pe ora? - Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos. - Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora? - Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora. - Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$? Tatal s-a infuriat: - Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii. Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa . Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani. Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la usa baiatului si a deschis-o. - Dormi? Dormi? a intrebat.... - Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul. - M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$. - Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau. - De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal. - Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine. Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. " Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim. Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor!

LEAPSA

OK Cristi, multumesc frumos de LEAPSA. O sa descriu poznele mele din copilarie, sper sa imi ajunga 6 puncte, sa vedem ce imi vine in minte:

1.    Mergeam la verisorii mei , si fara sa stie matusa mea, eu si cu unul din verisori  aruncam cu oua in trecatori.

2.  Ieseam afara vara la bloc intre orele 14.00-16.00; Pentru cine nu stie, acestea erau ore in care copii nu aveau voie afara, erau pentru odihnit. Iar administratorul de blocuri venea si ne fugarea.

3.     Eu eram desemnata sa merg sa cumpar de la farmacie permanganat de potasiu pentru micile bombe pe care le fabricam si aruncam in perete cu ele.

4.     Gluma favorite era sa umplem un portofel cu hartii, si cu doar o hartie de 10 lei, lasam un colt afara si il legam cu ata. Cand un trecator se apleca sa il ridice, noi care stateam mult mai departe, trageam de ata.

5.     Ai mei parinti credeau ca eu ma joc cu bicicleta in fata blocului, dar era prea plictisitor, asa ca plecam pana in celalalt capat al orasului la bunica, adunam zarzare, ridichi, depinde de sezon, si ii aduceam mamei acasa, ca sa nu ma certe , in caz ca intre timp ma cauta.

6.  Eram UTC-ista de frunte prin liceu, asa ca aveam motiv sa chiulesc, mergeam in cabinetul UTC cu alti colegi si mancam bomboane.

Dau mai departe LEAPSA aceasta  tuturor care vor sa ne povesteasca nazbatiile si poznele facute in copilarie. Cine a fost cel mai poznas copil?

La Multi Ani Floriilor!

Le daruiesc o floare tuturor florilor din blogosfera! Sa va fie viata luminata si sa aveti multa inspiratie!

Ghici ghicitoarea!

Ce poate fi ?!?!?!

Sa ne laudam!

No words! / Fara cuvinte!

I have been thinking to write about the feelings I have had during delivering, or breast feeding my child. It is an undefined feeling! That child forms inside you, inside your body! He grows inside you! You carry that life inside you! Actually, you create that life! And when you see that life, when you can hold it, you can hug it, and look at it, and feel the breath, is something magic! That child knows you; he knows that YOU are his mother. He cannot see you, but he can smell you. Isn’t this wonderful? He feels protect and safe in your arms. He knows that that is his place. And, on top of all this,

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

Atentie la RADACINI!
Careful, there are ROOTS!

Hai-Hui prin America 4

Mamei mele i-a placut enorm de mult vizita la NY. Cred ca nici Washington nu a impresionat-o asa de mult precum NY. De aceea, ne-a propus sa mai mergem o data sa vizitam NY. Ne-am conformat, mai ales ca acum stiam drumul, era mai simplu. In aceasta a doua vizita, ne-am plimbat prin Central Park. Si acum parintii mei cand vad un film cu fantana din parc, sunt mandri ca au calcat si picioarele lor pe acolo. 

Eu una vroiam sa intalnesc vedete in parc, dar nu am fost norocoasa.Langa fantana era o sedinta foto, cred ca faceau reclama la vreun business pentru nunti. In parc vezi tot felul de oameni cantand, dansand, sau practicand vreun sport. Nu lipsesc nici doritorii de soare. Unii fac plaja, altii sunt cu copii la joaca, sau citesc o carte. Ma uitam la toti acei oameni, care mergeau pe iarba, si implicit si noi “calcam pe iarba”. Mi-am adus aminte de o tablita pe care o vazusem in Cluj Napoca: “pe iarba calca numai vacile”. Ii vedeam pe acei oameni calcand pe iarba, si nu mi se parea nimic anormal, din contra, era chiar civilizat; eu una nici acum nu inteleg de ce noi nu putem calca pe iarba in parcurile din tara, dar probabil este una din multele neantelegeri pe care trebuie doar sa le urmam, nu sa si intrebam! 

Am mers prin parc aproape o zi, iar cand ne-am uitat pe harta, am vazut ca de fapt vazusem foarte putin din parc. In jurul parcului erau trasuri trase de cai, care te imbiau sa faci o plimbare. In acel conglomerat de zgarie nori, calestile mi se pareau coborate dintr-o alta lume. Si acolo erau tot felul de “tarabe”, unde fiecare isi expunea propria munca.Nu era una la fel ca cealalta. Un asiatic facea desene pe bobitele de orez, si nu sa zici ca facea o linie doua si gata, nu, desena. La un moment dat am auzit o melodie care imi parea cunoscuta. Nu stiam de unde sa o iau. Dar nu departe , era masina de inghetata, cea pe care o vedem in filme ca adduce inghetata si copii se aduna in jur si cumpara. Fie vorba intre noi, mie nu imi place inghtata de acolo, mi se pare apa colorata, dar, gusturile nu se discuta!

Sper ca si aceasta vizita v-a placut, si va astept sa ma urmariti si in urmatoarele opriri prin locuri americane.

Ghici ghicitoarea!

M-am gandit ca daca tot exista Miercurea fara Cuvinte, sau alti bloggeri au venit cu ideea pentru un banc de weekend sau altii pentru inceputul de saptamana, eu voi veni in weekend cu cate o ghicitoare. Astzi este acest monument pe care va invit sa il vizitati, dar mai intai sa ghiciti ce monument si unde este! Bafta multa!

Ghicitoare

Ghici unde este facuta poza!

Hai-Hui prin America 3

Ajunsi la WTC, am vazut ramasitele celor doi gemeni. O groapa mare plina cu fier beton, inconjurata de un gard de plasa, si o cruce imensa care veghea parca la linistea mormantala care inconjura acel loc. Linistea din acel loc, contrasta cu galagia claxoanelor din NY. De acolo am plecat spre Empire State Building. Cladirea are 102 etaje, este un colos! Cand am ajuns sus, a trebuit sa mai urcam cateva etaje pe scari. Le-am urcat si am ajuns la etajul la care puteai sa iesi afara din cladire intr-un balcon care inconjura cladirea ca sa poti vedea panorama orasului. Cladirile din jur au culori si arhitectura diferita. Acolo sus este un zgomot continuu: vantul. Ce este frumos acolo sus, in acel zgaraie nori, unde aproape ca norii te invaluiesc, porumbeii vin sa le dai de mancare. Se aseaza pe mana ta, iti ciugulesc din palma. Acest simplu gest acolo sus, m-a impresionat, m-a facut sa ma simt mai aproape de cel de SUS! Parca erau legatura noastra cu cerul! Aici a fost punctul terminus, vorba tatalui meu, al primei noastre vizite la New York. Ne astepta un lung drum inapoi spre casa din Fairfax Virginia.

Norway Got Talent

Felicitari Bogdan, felicitari norvegienilor, si pentru restul ... no comments!

Wednesday without words / Miercurea fara cuvinte

In the park!

De Marti!

Un buchet de trandafiri sa va aduca noroc in aceasta zi de marti!
P.S. Nu incercati sa numarati trandafirii, sunt in numar par!

The Computer and ...

O tânără la spovedanie:

- Părinte, eu… ăăă….

- Ştiu, fiica mea ce ai făcut, că suntem prieteni pe facebook, am văzut poze, am citit ce ai scris pe perete… mi-a fost îndeajuns.

- Şi ce trebuie să fac ca să fiu iertată, părinte?

Este foarte usor sa faci un rau, dar e asa de greu sa faci un bine!

Ma uitam intr-o seara la un film cu copii orbi. Era vorba despre cat de neantelesi sunt cei cu handicap de catre cei  normali. Da, exista o diferenta intre cei normali si cei cu handicap: handicapul. Dar, si acei oameni au un seflet, si ei au o inima, si ei au trairi si emotii si nevoi. Ei nu sunt din piatra. Ei au nevoie de mult mai multe puteri  si curaj decat noi. Ei au nevoie sa lupte mai mult ca sa reuseasca ceva, pentru ca ei au acel handicap. Nu conteaza ce fel de handicap au, dar acel handicap