De cateva saptamani tot incerc sa stau linistita in fata computerului si sa imi vars necazul in scris. Vad ca si altii au mai scris despre acelasi topic:TIMPUL. Eu una simt ca nu imi mai ajunge TIMPUL. Fac aceleasi lucruri acum, care le faceam si acum 6 luni sau un an, dar parca timpul s-a micsorat. Nu va ganditi ca aici nu mai sunt 24h intr-o zi sau saptamana nu mai are 7 zile. Nu, sunt toate la fel, numai ca am senzatia ca cele 24h de fapt sunt mai putine. Imi aduc aminte ca acum vreo cativa ani citisem niste articole pe net cum ca de fapt,
ceasul arata 24h intr-o zi, dar real ar fi cam 17h. De aceea toata lumea are senzatia de micsorare a timpului, care de fapt nu e numai o senzatie, e fapt real. La acel moment am ras de aceasta ipoteza lansata de oamenii de stiinta, dar acum le dau dreptate. 24h intr-o zi nu imi sunt de ajuns, 7 zile intr-o saptamana nu imi sunt de ajuns! Si sa nu va ganditi ca mai am timp sa vad o stire la TV. Nu, asta doar dupa 10pm daca nu sunt in lumea viselor deja dupa toata alergatura de peste zi. La serviciu e totul pe fuga, acasa la fel, doamne, TIMPUL asta ma alearga cum vrea el. A pus stapanire pe viata mea. Pe viata mea in familie, in societate, pe intreaga mea viata. 
Draga mea, spunea cineva ca e mai bine sa nu-ti ajunga timpul decat sa nu ai ce face cu el.Asa ca bucura-te ca ai o viata plina!
ReplyDeleteDeparte de mine sa am aici o definitie stiintifica sau chiar filozofica a timpului. Timpul este un fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. El este valabil ca un efect al miscarii.
ReplyDeleteLumi..incearca sa depasesti timpul..sa uiti ca el e format din ore..minute..si altele.Incearca sa traiesti doar un PREZENT ..al tau.Ti-am raspuns si pe blog...e uimitor ce vei constata.Te imbratisez.
ReplyDeleteCred ca nu e zi in care sa nu imi vina ideea sa scriu despre timpul care nu imi mai ajunge...dar am mai scris si cred ca multi dintre bloggeri au facut-o...e o realitate de care ne izbim in fiecare secunda...oricat am incerca sa ne cantarim prioritatile, nu intotdeauna ne reuseste si mai mereu timpul zboara pe langa noi...chiar si sau poate mai ales cand facem ceva ce ne place.
ReplyDeleteZboara timpul, Lumi! Toti simtim lucrul asta! :)
ReplyDeleteSa stii ca asa este, timpul s-a comprimat. Imi amintesc acum vreo 20 de ani ce greu mi se parea ca trece o zi, ca orele la scoala nu se mai terminau.Am citit ca aceasta comprimare a inceput pe la 1986 si a inceput sa se resimta de prin 1998. Si jur ca nu stiu cand au trecut ultimii 10 ani..
ReplyDeleteminoki, a fost o perioada cand aveam timp berechet, ma saturasem si de shopping, stiu cum e, dar totusi, am nevoie de mai multe ore intr-o zi.
ReplyDeleteflorentin, sunt de acord cu tine.
ReplyDeleteAlice Georgiana, multumesc, si tie iti doresc sa ai timp.
ReplyDeleteRusu Larisa, incerc, dar raman in urma cu treburile.......
ReplyDeleteandreea, eu sunt o persoana foarte calculata, stiu exact ce tre s afac la ce minut si ce ora, dar totusi nu imi ramane "me time".
ReplyDeleteCrsti, timpul zboara si nu-l mai intoarce nimeni, asta e dureros.
ReplyDeletemonica, exact, aveam timp berechet, bine ca acum avem familie si poate de aceea simtim asa, nu stiu ce sa zic, dar sper sa imi revin in vacanta de vara.
ReplyDelete