Astazi am primit un email, care mi-a dat mult de gandit, fapt la care ma gandesc de fapt in fiecare zi, si vad asta zilnic in jurul meu . De aceea m-am gandit ca poate va fi bine sa il postez si aici. Stiu ca majoritatea muncim din greu.
Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la usa baiatului si a deschis-o.
- Dormi? Dormi? a intrebat....
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite aici ai 25$.
- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.
Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa
vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. "
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor.
Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.
Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim. Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore.
Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor!
Lumi, asa e! Imi place mult postarea ta de azi. Sunt notorii cazurile a doua fete tinere, cu varsta in jur de 30 de ani, care au decedat din cauza stresului si epuizarii de la locul de munca.
ReplyDeleteUna din ele a fost gasita moarta in casa cu un dosar in brate. :( Muncea in Romania peste 12 ore pe zi la o multinationala.
Am auzit de ea Cristi, chiar daca am incetat de mult sa mai citesc ziarele din RO, mama are grija sa ma tina la curent cu intamplarile. Ar trebui sa preluam aceasta postare toti, sa ridicam un semnal.
ReplyDeleteLumi, copiez acum postarea ta si postez si eu imediat!
ReplyDeleteEmotionanta povestea...o stiam, dar nu pot sa nu meditez la morala ei de fiecare data cand o citesc. E trist cand copiii duc lipsa parintilor, cand parintii sunt prea ocupati cu munca pentru a mai avea timp sa stea cu ai lor copii. Cei mari se gandesc ca de fapt, muncesc pentru copii, sa le fie lor bine, sa le ofere de toate...de toate, mai putin compania lor. Un copil are nevoie de atat de putine lucruri, insa de foarte multa dragoste.
ReplyDeleteLumi, stiu si eu povestioara asta... :(
ReplyDeleteE bine ca o mai posteaza lumea... da de gandit intr-adevar... societatea de tip consumist si stresul excesiv rastoarna de multe ori prioritatile :( si valorile, deopotriva.
Seara frumoasa!
Foarte actual subiectul tau de azi, Lumi. E greu sa pastrezi balanta corecta intre cariera si copil si trist este ca noua femeilor ne place sa credem ca le facem bine pe toate. Asa am crezut si eu o perioada... Acum mi-a venit mintea la cap :) Dar am pierdut in planul carierei, caci in Romania multinationalele iti pretind mai mult decat e decent, omeneste. Cu toate astea, simt ca de fapt mai mult am castigat decat am pierdut :)
ReplyDeleteDa , este foarte trist să traieşti aşa ceva.
ReplyDeleteStiu sigur ce fel este pentru că am trăit o poveste aproximativ asemănătoate dar cu alte personaje . Este foarte deprimant şi îţi revii cu greu dintr-o astfel de experienţă .
Dacă am şti dinainte viitorul ...
Povestea imi lasa un gust amar Lumi..E adevarat ca pierdem mult,mult timp din viata copiilor nostri si nu-l putem umple nici macar pe cel care-l avem suficient de bine cu ei.Insa la momentele de cumpana munca...munca asta care pare cumplita uneori ...m-a salvat...m-a tinut pe linia de plutire..Nu stiu cum sa ma pronunt pentru ca oricum as spune raman goluri..Te imbratisez.
ReplyDeleteMultumesc Cristi!
ReplyDeleteandreea toma, si eu am mai primit povestea asta mai demult, dar vad in ficare zi astfel de cazuri, de aceea am incercat sa fac ceva sa fie vazuta de mai multi!
ReplyDeleteLaura, exact, stressul care ne inconjoara ne impiedica cateodata sa oferim cat de mult dorim!
ReplyDeleteAlina, bravo tie. FELICITARI, nu a-i pierdut nimic, ai castigat mult mai mult decat crezi, o sa vezi mai tarziu cat de fericita te vei simti ca nu a-i pierdut momentele cu copii tai!
ReplyDeleteSoriN, am patit-o si eu cand copilul mi-a cerut sa nu mai merg la servici daca nu mai am putere sa stau si cu el intr-una din seri, asa ca te inteleg perfect!
ReplyDeleteRusu Larisa, goluri avem toate mamicile si toti taticii, nu esti singura! Ma bucur ca nu am prea multe, dar totusi exista!
ReplyDeleteAlice Georgiana, ma bucur ca email-ul circula inca si sper sa circule cat mai mult si sa treaca cat mai des pe la fiecare sa ne reaminteasca sa nu pierdem clipele!
ReplyDeleteEu iti multumesc, Lumi! Nu stiam aceasta istorioara impresionanta!
ReplyDeleteCu multa placere Cristi!
ReplyDeleteFoarte faina pilda. Uneori uitam ca ceea ce facem nu pentru bani facem...
ReplyDeleterobert, pilda e foarte faina, si crede-ma ca multi ne regasim in ea, sunt convinsa. Nu o facem pt bani, dar pana la urma totul se rezuma la bani, fara confortul monetar, nu avem alt fel de onfort.
ReplyDelete