Search This Blog

Followers

Wednesday, April 20, 2011

The First Easter

Our first Easter in the USA was on 2005. I had emotions because it was our first Easter away from home, first time when I had to prepare everything by myself, and I wanted it to be perfect. I wanted my husband and my child to feel the same cozy warm Easter like my mom used to do for us. It was the first time when I prepared sponge cake. I was so stressed because I knew that it is the hardest sweet to bake.
We have bought the eggs and egg paint, and there we are at our first Easter. I fell like everything around me was moving, even my body, but I was somewhere else, I was flying somewhere in the air. I could not control my feelings. We have found a small Romanian Crestin Orthodox Church where we met father Calciu. We followed the service from outside, from the street. It was too crowed to get inside the church. Lucky us, a police car saw us and stand there and closed a line from the street for us. After service, we went home, -------some eggs, and went to bed.


Primul PASTE petrecut in SUA,  a fost  in 2005. Parca totul se p etrecea in jurul meu fara ca eu sa fiu implicate. Eram atat de emationata, era primul paste petrecut departe de casa. Era primul paste care il pregateam eu. Era primul paste in care faceam cozonac. Era primul din multe puncte de vedere. Vroiam sa fiu la inaltimea asteptarilor familie, vroiam sa fiu la fel ca mama, sa fie totul perfect!  Nu va zic cemotii am avut la cozonaci, stiam de acasa ca sa faci cozonac, este cea mai grea prjitura. Gasisem si vopsea de oua, asa ca ne-am pus pe treaba, noi trei. Au iesit si cozonacii bine, si ouale, si mancarea. Aveam sentimentul ca o parte din mine iese, se ridica deasupra noastra si urmareste miscarile noastre. Parca corpul mi se misca pe pamant, dar eu  plutem deasupra tuturor. Era un sentiment ciudat. Intre timp, gasisem o bisericuta romaneasca la care slujea parintele Calciu. Era o bisericuta mica la ceva distanta de Fairfax. Am asistat la slujba de afara, nu mai era loc inauntrul bisericii. Nici pe trotuar nu mai aveam loc, doar in strada. Politia venise acolo si inchisese o banda din sosea ca sa putem sta si asculta slujba. Dupa slujba am venit acasa, am ciocnit oua, si ne-am culcat. Aici este un link despre aceasta bisericuta si despre parintele Calciu: http://www.sfantacruce.org/index.php?lang=ro&p=parohie

16 comments:

  1. Imi inchipui ce emotionata ai fost atunci.Si cred ca si acum ai emotii . Stiu cum e sa ai sufletul impartiti , departe de cei de acasa. Eu iti urez sa ai sarbatori linistite alaturi de cei dragi!

    ReplyDelete
  2. Foarte frumos Lumi! Sper sa aveti sarbatori frumoase si anul acesta! Despre Parintele Calciu am citit si stiu ca a slujit o perioada in SUA! Numai bine!

    ReplyDelete
  3. Lumi, este emotionanta povestirea ta. E bine ca romanii din diaspora se strang impreuna de sarbatori.

    ReplyDelete
  4. Multumesc Minoki, si voua va dresc un PASTE FERICIT!

    ReplyDelete
  5. Alice Georgiana, PASTE FERICIT!

    ReplyDelete
  6. Cristi, ma bucu ca ti-a placut povestioara. Da, romanii din diaspora se aduna de sarbatori. Aici in TX acum vreo 4-5 ani, dupa slujba din noaptea invierii, mancam cu totii si ciocneam oua cu toii la biserica.

    ReplyDelete
  7. Un Paște Fericit scumpo
    acolo unde te afli!
    Te pup și îmbrățișez cu drag!

    ReplyDelete
  8. Pe lângă tradiţionalele ouă roşii, cozonac, miel şi pască, obiceiurile pascale româneşti sunt îmbogăţite de tradiţiile regionale. Este foarte bine ca aveti unde sa va adunati in astfel de momente.

    ReplyDelete
  9. Sarbatori fericite, Lumi! Aripi multe si cozonaci pufosi :)

    ReplyDelete
  10. florentin, da, suntem norocosi.

    ReplyDelete
  11. Laura, multumesc frumos, si tie iti doresc sa ai parte de Sarbatori Luminate!

    ReplyDelete
  12. Da, Lumi, si eu imi amintesc...mai ales de ce bucuroasa a fost Ana MARIA ca vine iepurasul. Acum pentru ea nu mai e,parca, la fel: cineva i-a spus ca iepurasul sunt parintii!
    Imi amintesc de mine, de asemenea...am fost atat de dezamagita cand am aflat, copil fiind, of course!, ca Iepurasul si Mosii din Decmbrie sunt parintii, de fapt! Parca, de atunci, sarbatorile nu au mai fost la fel de emotionante, pentru mine...

    ReplyDelete
  13. Foarte emotionant articolul tau. Si link-ul foarte interesant. Multumesc!

    ReplyDelete
  14. Camelia asa e, e mai frumos sa fie un mister are alt farmec, cand afli misterul acel ceva nu mai este la fel de atragator.

    ReplyDelete
  15. Alina, asta si vreau sa emotionexzz, multumesc, ma bucur ca ti-a placut!

    ReplyDelete