I have been thinking to write about the feelings I have had during delivering, or breast feeding my child. It is an undefined feeling! That child forms inside you, inside your body! He grows inside you! You carry that life inside you! Actually, you create that life! And when you see that life, when you can hold it, you can hug it, and look at it, and feel the breath, is something magic! That child knows you; he knows that YOU are his mother. He cannot see you, but he can smell you. Isn’t this wonderful? He feels protect and safe in your arms. He knows that that is his place. And, on top of all this,
YOU MOM has the privilege to breast feed him. That is a connection between mom and her child. Feeding your child is like transfer a part from your body to him. In fact, he is a part of your body. It is the same as a baby plant grows close to a big plant: the parent. The breast feeding feeling is an extraordinary one. Feeling the milk coming out from you and feed the baby and you hear that satisfaction mumble of a hungry baby while you feed him, is …. There are no words to describe all those feelings! I wish to can define them, but it is impossible for me. I want to let you define them, or maybe we can invent new words for it! Thank you to my child for giving me all those unforgettable moments!Ma tot gandeam sa scriu despre momentul nasterii si cel al alaptarii copilului meu. Este un sentiment ce nu poate fi definit! Copilul se formeaza in tine, in corpul tau! El creste in corpul tau! Tu cari acel copil in corpul tau! De fapt, tu esti cea care a creeat acea viata! Si cand poti vedea acea viata, cand o poti tine in bratele tale, cand te uiti la ea si ii simti rasuflarea, este ceva magic! Acel copil te stie; el stie ca tu esti mama lui, el nu te poate vedea, dar te poate mirosi. Nu este asta ceva minunat? El se simte protejat si sigur in bartele tale. El stie ca acela e locul lui. La toate acestea se adauga si faptul ca esti desemnata sa alaptezi acea viata. Cand iti hranesti copilul la san, asta este o alta conexiune intre tine MAMA si copilul tau. Alaptandu-ti copilul este ca si cum ai transfera ceva din corpul tau lui. Este la fel ca atunci cand o planta creste din alta planta. Sentimentul alaptarii este un sentiment extraordinar. Sa simti cum laptele vine din tine, hraneste copilul, si cand auzi acel mormait de placere al copilul infometat, sa simti cum gura lui iti cauta sanul, este … Nu sunt cuvinte sa descrie toate aceste sentimente si trairi. Mi-as dori sa le pot defini, dar imi este imposibil sa o fac. As vrea sa va las pe voi sa o faceti, poate reusiti sa inventati noi cuvinte care sa descrie aceste sentimente! Multumesc copilul meu ca impreuna am trait aceste clipe de neuitat!
Imi pare rau ca nu pot sa particip. Eu nu am copii si, din pacate nu am trait aceste momente , desi mi-as fi dorit foarte mult.
ReplyDeleteM-ai facut sa ma emotionez...e greu de descris ce simti...nu poti intelege decat daca traiesti acele momente...simti cum bucatica aia de om isi ia viata din tine...tu reprezinti intregul sau univers.
ReplyDeleteDraga Lumi, ceea ce-ai scris tu suna frumos si emotionant. Eu nu pot decat sa ofer perspectiva femeii care a avut o sarcina grea, sub semnul permanent al pierderii, cu o nastere la fel de grea, la care medicul care ma incurajase sa nasc natural nu stia ce sa mai faca si regreta sfatul dat, apoi o alaptare care a oferit prea putine grame in plus pe cantar copilului meu (probabil din cauza experientelor prin care am trecut). Natura parca-si pusese in cap sa ma impiedice cu orice chip sa devin mama. Toate bataliile purtate cu ea dupa aceea pentru a mai avea un copil au fost batalii pierdute, care-au lasat urme adanci si suferinte care nu se pot sterge. Asa ca azi ma uit cu atata mandrie la fetita mea care s-a nascut in ciuda tuturor greutatilor si mi-a implinit destinul. Nu pot sa-nteleg acele femei care-si refuza dreptul de a aduce pe lume copii. Am auzit de-atatea ori prietene si cunostinte care au renuntat la sarcina si-mi venea sa le strig: "Dati-mi-l mie! Mi-l doresc atat de mult!"
ReplyDeleteDesigur, maternitatea incepe cu samburele de viata care creste in tine si cu alaptatul care te-ajuta sa-l faci mare, dar este mult mai mult de-atat. Este omuletul in care recunosti cate putin din tine si din omul pe care-l iubesti. Este tanarul care porneste in viata cu aripile pe care l-ai ajutat sa si le faureasca. Este mai apoi adultul in care vei regasi un prieten si mai tarziu, nepotii care te vor purta mai departe in viitor.
Ai dreptate, cuvintele sunt prea sarace pentru a putea descrie sentimentele pe care le traieste o mama vazandu-si copiii crescand.
Lumi, sa-ti traiasca minunea! Sa va bucurati de realizarile care o sa vina si sunt convins ca o sa fie multe! :)
ReplyDeleteMinoki, iti va veni si tie randul, vei trai si tu aceste clipe!
ReplyDeleteMultumesc Andreea, descrierea e super!
ReplyDeleteAlina, multumesc frumos de comentariu, imi pare rau de experienta ta, dar bucura-te de copil in fiecare clipa, nu pierde nimic! Stii cum e cu deciziile unora, sunt deciziile lor, poate asa era cel mai bine pt prietenele tale la momentul respectiv, cine stie, ele stiu mai bine. Iti doresc sa ai clipe de neuitat cu copilul tau si sa va bucurati de ea!
ReplyDeleteCristi, multumesc de urari, si tie numai bine!
ReplyDelete