Cherry ,Washington DC

Anul 2005,aprilie,10,prima sarbatoare a ciresilor din Washington DC la care am participat.

 Traseul pe care noi l-am facut, a inceput cu universitatea de stiinte, unde in fata ei trona statuia lui Einstein, copia fidela, cu capul mare si parul ravasit, apoi am mers la memorialul dedicat razboiului din Vietnam. Este cutremurator,sa stii ca acei oameni au fost un fel zis ‘’compatrioti ‘’ cu tine,si ca am trait in timpul acelui razboi. Americanii nu au istorie cum avem noi romanii sau alte popoare, ei acum isi fac istoria. Dar ce au, pretuiesc foarte mult,si stiu sa puna in valoare putinul care il au. Memorialul inseamna: la suprafata un zid din placi de marmura neagra pe care sunt inscriptionate numele tuturor celor care au murit in acel razboi. La intrare ,se afla o carte groasa in care sunt trecute numele si nr placii a celor decedati,pentru ca cine vrea sa poata gasi usor pe cineva. Este plin de flori steaguri, si multi am vazut ca se uitau dupa anume nume, deci aveau cunoscuti care murisera in acel razboi. 

Am mers apoi la monumentul dedicat lui Lincoln. Impresionant si maret,mai ales cand ma gandeam ca l-am vazut in multe filme,iar acum eu urcam acele scari ca sa pot intra sa vad statuia lui Lincoln. Bineanteles ca si statuia era imensa,iar pe pereti sunt scrise tot felul de cugetari de ale lui.

 Daca stai in fata monumentului in fata ai un lac, in care poti vedea cum se oglindeste ‘’cuiul’’,asa este poreclit monumentul Washington, ceva gen coloana infinitului a lui Brancusi, apoi iarasi un lac,si urmeaza monumentul Jefferson. De la Casa Alba se vede in linie dreapta monumentul Jefferson, pt ca unul dintre presedintii Americii l-a venerat pe Jefferson,si vroia cand se trezeste dimineata sa vada monumental .Ce sa faci, fiecare cu stolul lui.

 De aici am vizitat memorialul razboiului din Coreea, alt razboi contemporan cu noi. Aici erau statui de soldati cu chipuri posomorate,obosite cu hainele lungi, cu pustile in maini,in grupuri mici, cu privi aruncate peste umar, care descriu imagina soldatului in timp de razboi. Pe o parte a parcului de statui se afla un zid ,tot din marmura neagra, pe care sunt inscriptionate imagini din razboi. Pe jos sunt scrise numarul celor decedati , cei din USA,cei din alte state, numarul celor disparuti, numarul celor raniti, si credeti-ma ca cifrele sunt mari. Nu iti poti imagina numarul pana nu vezi ce este scris acolo. Printre statui sunt alei de marmura neagra,pe care sunt numele celor decedati.

 Printre memoriale si monumente, am ajuns si la vestitii ciresi japonezi. Istoria ciresilor: acestia au fost donati de japonezi, nu stiu cu ce ocazie, statului American, dar acesti ciresi nu fac fructe. Se fac prognoze si se stie exact zilele cand infloresc si cat timp stau infloriti, se organizeaza un festival, si este o mare sarbatoare. Ciresii sunt in parcul MALL o alee este strajuita de-o parte si de alta de ciresi, si mai sunt si in jurul unui lac. Intre ciresi si lac se afla o alee, iar crengile ciresilor curg peste alee. Ce este impresionant la acesti ciresi,este faptul ca sunt crengile pline de flori,exact ca si cum ar fi ninsi iarna de zapada. Toti sunt albi, crengile sunt imbracate in albul florilor. Lacul este foarte mare, nu am reusit sa-l inconjuram, am mers doar o mica portiune din el,dar timpul a fost lung. Am vazut rate pe lac, care stateau linistite,erau obisnuite cu prezenta oamenilor, pesti care mai ieseau la suprafata, oameni care se plimbau cu hidrobiciclete.

 Dupa atractia zilei, am ajuns la monumentul dedicat lui Roosevelt. Acest monument se compune din patru parti, patru cascade insemnand numarul de candidaturi ale lui. Galagia care o fac cascadele este uimitoare.   Pe peretii de langa cascade sunt pasaje din gandurile lui Roosevelt. A doua cascada avea pe langa ea multi bolovani ca si cum ar fi aruncati acolo,care-ti stateau in drum, simbolizeaza mandatul cand a fost razboi. A treia cascada era tacuta,nu se auzea nimic,simboliza linistea si acalmia de dupa razboi. De aici, tot pe malul lacului,am ajuns la monumentul Jefferson.

 Aici, in fata monumentului era organizat spectacolul, pe o scena simpla, fara prea mult fast, scarile monumentului tineau loc de banci, de aceea probabil a si sters putin-pt mine-din impresionarea lui, pentru ca acum atractia o constituia spectacolul oferit de diferitele trupe din diferite tari care se aflau pe scena. Pe langa ciresii infloriti, mai erau inflorite si magnoliile care-i gasesti aproape la tot pasul prin zona asta,si cred ca forstitia se cheama, florile galbene ca niste stelute care cresc in tufe si pe la noi prin parcuri, panselutele, zambilele,si bineanteles iarba care a capatat o culoare de verde proaspat. La intoarcere, am trecut prin partea veche a orasului unde am vazut case care vorba noastra, ramanea-i cu gura casacata, si ne-am oprit la o terasa,unde am mancat ‘’ribs’’, adica coaste, una din mancarurile specifice americane. Am uitat sa va zic ca aici la restaurant se mananca unele mancaruri cu mana, deci asa am mancat si noi. La masa ne-au aduc si servetele umede cu care ne-am sters la sfarsit. Coastele aveau deasupra un sos dulceag afumat, daca ati mancat vreodata iarna mancare de prune uscate, cam asa era gustul. Soarele apusese, si am ajuns si noi acasa, dupa o lunga dar frumoasa zi petrecuta prin instoria USA, in jurul Casei Albe.