I would like to invite you to participate in an experiment: try to live 15 minutes without seeing, or hearing, or without one leg, or a hand. Let me know how you feel ….
Mi-ar place sa va invit sa aprticipati intr-un experiment: incercati pentru 15 minute sa traiti fara s avedeti sau auzi, sau fara un picior sau o mana. Va rog sa-mi impartasiti impresiile ….
...personal cel mai greu mi se pare sa nu vezi ...sa traiesti o viata numai in intuneric mi se pare foarte greu...
ReplyDeleteCum sa traiesti fara sa vezi viata?Fara sa vezi lucrurile importante?Un copil,florile,
iarba,zapadaaa?Mi se pare imposibil!Doamne fereste de asa ceva!Nu doresc nici celui mai mare dusman asa ceva! E groaznic...
Sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem "intregi",si sa ne gandim cand spunem o rugaciune ,si la cei mai putin norocosi!
Cand vad unul ,care se chinuie........ma feresc sa-l privesc ,nu vreau sa se simta "deosebit"!
Pentru noi care nu suntem obisnuiti este greu.Daca, Doamne fereste ni s0ar intampla ceva am reusi sa ne adaptam si sa stii ca persoanele cu handicap sunt mult mai puternice si cu o dorinta de a lupta cu mult mai mare decat a noastra a celor care ne raportam la lucruri marunte si suferim pentru ca masina noastra nu mai corespunde tendintelor, pentru ca nu avem suficienti bani sa ne mai facem niste mofturi. Preitena mea cea mai buna aare un baiat de 9 ani nevazator din nastere, si te rog sa ma crezi ca acel copil este mutl mai fericit in universulu lui pe care si l-a creat decat noi care suntem sortiti sa vedem mizeria in care traim.
ReplyDeleteFlorentin, orice handicap e greu de dus. Eu una care am pb cu vederea si am fost aproape oarba 2 saptamani, ma bucur ca am ambele maini si picioare, si ca pot conduce totusi. Crede-ma, e groaznic sa nu vezi, sa nu vezi chipul parintilor, acuma cat mai au timp sa fie cu noi, sa nu vezi chipul persoanei iubite, dar cel mai rau e sa nu poti vedea chipul copilului tau, sa nu il vezi crescand, e GROAZNIC. (vb din exp proprie)
ReplyDeleteOh, Minoki, imi pare rau pt prietena ta, dar acel copil e fericit pt ca el nu stie cum arata lumea. Dar daca reusesti sa vezi ceva si apoi orbesti, ufff, e greu, dar totusi te multumesti cu amintirile celor vazute. Dar doare...
ReplyDelete@Lumi RO
ReplyDelete...multa sanatate si putere pentru a depasi acest moment dificil.
Multumesc Florentin, dar traiesc asa din cls a9a.
ReplyDeleteIn urma cu ceva timp am suferit un accident ...Au urmat clipe lungi de suferinta,disperare,operatii,recuperari..A fost o lupta cu mine..cu viata..pe care Multumesc lui Dumnezeu am depasit-o..reusind sa revin la normalitate..Nu e usor..insa stii tu..uneori e nevoie de suferinta ca sa inveti sa te bucuri..e nevoie de multe lacrimi ca sa reusesti sa razi din tot sufletul..
ReplyDeleteImi pare rau sa aud asta Larisa, dar ma bucur pentru tine ca a-i reusit sa treci peste toate si sa fii bine. Dupa un astfel de soc apreciem altfel ce avem, si nu numai legat de vreun handicap, dar si in viata de zi cu zi, legat de familie, prieteni, absolut totul.
ReplyDeleteCert e ca incepi sa traiesti la un alt nivel..Daca pana atunci te stiai invincibil ..iata ca nu esti..Intervenim si stergem ce nu era bun si adaugam ce pana atunci nici nu visam..Iar despre relatii stii ..eu strig iubirea.Ar fi ideal sa o facem toti.Inainte de suturi..
ReplyDeleteDa Larisa, ne credem invincibili dar de fapt suntem foarte vulnerabili. Ideal este ca toti sa strigam iubirea si prietenia si nu in ultimul rand respectul reciproc. Multumesc pentru comentarii si te astept sa ma "follow".
ReplyDelete