Imi amintesc cand eram mica si mama imi impletea bluze, pantaloni si tot felul de hanorace. Imi amintesc cand mergeam la strabunica si ea ne canta si noi ne jucam. Imi amintesc cand era iarna si stateam in jurul sobei la bunica si ne povestea de pe timpul razboiului. Imi amintesc de lungile ierni cu zapada multa, cand ne jucam si inghetam toata dar in casa nu intram. Si culmea, nu imi amintesc sa fi racit vreo data din aceasta cauza. Imi amintesc primul careu la scoala in clasa intai. Imi amintesc si careul din clasa a patra cand un copil din clasa 1 a a strigat: mami vreau fidea cu lapte! Imi amintesc de orele de lucru manual cand ma intepam cu acul. Imi amintesc de orele de atelier cand am invatat sa sudez. Imi amintesc de orele de practica agricola. Imi amintesc si de bicicleta Pegas care o aveam de la un verisor si care i-am dat-o apoi altui verisor. Imi amintesc de serbarile de premiere cand nu eram cu coronita pentru ca ai mei nu carau spaga la profesori. Imi amintesc de olimpiade si de uniforma de scoala. Imi amintesc de profesorii dragi mie ba chiar si de cei care mi-au facut viata de elev un chin. Imi amintesc de cravata de pionieri si de carnetul de UTC-ist. Imi amintesc de pufarinele care mi le cumpara mama de la coltul strazii.
Azi ce mai avem? Avem mall-uri, avem baruri, telefoane mobile, avem internet, avem masini, avem scoala on-line avem …..
I do remember when I was young and my mom knitted pants, pullovers, and hoodies for me. I do remember that we use to go over to my grand-grandmother’s house and while she was singing for us, we were playing. I do remember when it was winter time and we were crowded around the tiled stove and listening to war stories. I do remember the long snowy winters when we played and got frozen but we did not go inside.. I do not remember to get any cold because of it. I do remember the first square formation in front of my school in first grade. I do remember the one in fourth grade when a first grade student shouted out loud: mom, I want milk with pasta! I do remember when I pocked myself with the needle during arts and craft in school. I do remember my other classes when I have learned to weld. I remember all those hours of work in the agricultural field. I do remember of my Pegas brand bike that I have had it from my cousin and I gave it to another cousin. I do remember the award days when I did not get any award because my parents did not pay under the table to my teachers. I do remember by schools contests and the school uniform. I do remember of my lovely teachers and the ones who made my student life a hard one. I do remember of pioneer’s tie and UTC membership. I do remember by some sweet things like “lucky charms” that my mom bought for me at the corner of the street.
What do we have today? We have malls, we have bars, we have cell phones, we have internet, we have cars, we have on-line schools, we have ……
Lumea evoluaza , Lumi. oricum nu puteam ramane la stadiul de alimentara si aprozar. Este greu sa acceptam schimbarea asa cum si parintii nostri au acceptat mai greu telefonul fix cu disc, tramvaiuil si trenul electric si multe altele. este adevrat ca ne amintim cu placere d e acele vremuri. eu mai am si frnaturi de amintiri de la gardinita si mi le amintesc cu drag pe cele din copilarie, dar trebuie sa acceptam si schimbarea. Spunea un psiholog ca nu putem inteleg pe copii nostri(ma rog , ai vostri pentru ca eu nu am)si in general generatia asta nou pana nu acceptam schimbarea si sa traim asemeni lor.
ReplyDeleteImi place schimbarea Minoki, vroiam doar sa vad daca imi mai amintesc, si ce isi mai amintesc si altii.
ReplyDeleteCeea ce ai scris astazi e intr-un fel sau altul ce vroiam sa citesc ..Mesajul tau e subtil si adanc..si pot citi printre randuri.Imi place sa ascult povestea vietii oamenilor.Au trecut prin fata mea oamenii si timpul despre care vorbesti.Spre deosebire de mine esti o norocoasa.Eu nu-mi amintesc decat franturi din acele perioade.Probabil mintea mea a preferat sa stearga multe...Sa speram ca vom reusi sa dam copiilor nostri macar ceea ce am primit.Fii convinsa ca nu e o sarcina usoara.Multumesc pentru momentul frumos.
ReplyDeleteNu vreau sa devin un ,,comentator" nelipsit...Dar am simtit nevoia sa-ti spun..
ReplyDeleteCu multa placere Larisa, ma bucur ca ti-a placut si sa stii ca imi doresc sa devii comentatorul meu nelipsit, asta imi place, astept cu nerabdare comentariile.
ReplyDeleteSi eu imi amintesc de (aproape!) toate astea...plus de inca ulte altele, cum ar fi cozile la unt si lapte, cand (Dumnezeu sa-l ierte, ca nu mai e pe lumea asta) tata mergea nu multe dupa miezul noptii, sa fir primul, iar pe la 5 dimineata, mergeam si noi, ceilalti, la coada; de prima iubire, de toti baietii cu care am fost prietena, de cel pe care l-am umilit-ca sa vada asta altul, de care imi placea, si cu care eram certata, pe moment-de prima rautate care mi s-a facut, de unele momente de bucurie, etc....etc...
ReplyDeleteSi eu ma gandeam intr-o zi la cozile de la lapte cand ma trezeam vara la 4am si stateam la coada si erau zile cand nu apucam lapte, sau de cartelele de paine, zahar, ulei, brrrr bine ca am scapat de toate astea.
ReplyDelete